Schita de calatorie -Partea IV
de Petre Ispirescu
Citeva zile ploioase cite le-am avut la Cimpulung nu le-am lasat fara sa le intrebuintez si pe dinsele la ceva. Am stat de vorba cu gazda la care trasesem.
si stiti d-voastra ca vorba vorba aduce. Am vorbit despre ceea ce stia dinsul de oras; despre ale bisericii, caci gazda mea era preot; despre vreme; despre multe si de toate.
Preotul Nicolae Diaconescu este un om intre 25 si 30 de ani. Absolvent al seminarului din Bucuresti, cursurile seminariale si le-a inceput in seminarul din Curtea de Arges. De citiva ani numai este preot la biserica Mucenita Marina. Inteligent, om de buna-cuviinta si harnic, este iubit de toti cei ce il cunosc.
- Noi suntem mindri cu orasul nostru, imi zicea el odata. El este leaganul nationalitatii noastre. Monumentele ce intilnesti in tot locul stau dovada despre cele ce-ti spui. Ar fi bine sa se ia masuri de cei ce sunt in drept sa o faca, ca ele sa se pastreze, caci altfel va ajunge, precum ajunsese curtile boierilor Golesti.
- si cum ajunsese curtile alea ale boierilor Golesti?
- Ai fost prin piata noastra, ai vazut ce intindere are. Tot locul acesta era al boierilor Golesti. Pe dinsul era niste case mari, boieresti, care odata, odata trebuie sa fi fost fala Câmpulungului. Gradina acestor case era plina de fel de fel de pomi roditori, tot soiuri unul si unul; in mijloc avea un elesteu cu peste. Eu insumi mi-aduc aminte cind eram copil ca am prins peste ziua.
Ce trebuie sa fi fost de aceste case, de gradina si de curtea lor in vechime nu pot sa-ti spui, ca n-am apucat. Ceea ce ajunsese in timpii din urma, de pe cind tiu eu minte, apoi erau niste cazaturi.
Casele erau darapanate. Usi, ferestre, vraiste. Ajunsesera sa fie locuinta bufnitelor si a cucuvaielelor. Pustietatea se rasfata intr-insele. Stafiile si joi-maritele bagase groaza intre vecini. Seara nici un locuitor nu mai cuteza sa treaca p-acolo. Ziua insa copiii mai intrau, dindu-se jocului, prin curti, si altii, ca si mine, prindeau peste.
Decit sa ramina asa pustii, bine a facut primaria noastra de le-a cumparat, le-a dat jos, si a facut piata; caci piata cea veche nu era destul de incapatoare.
Elesteul era atit de adinc, incit tot materialul netrebuincios din case l-a pus acolo si impreuna cu multa umplutura, adusa de aiurea, abia a ajuns de a putut sa niveleze suprafata pietei. Birnele, grinzile si stilpii erau numai de stejar. Le-a vindut unor timplari, cari le-au cumparat ca piinea calda, pentru lucrul lor de timplarie.
Azi, dintr-un loc pustiu care ingrozea lumea, s-a facut piata pe care o vezi, destul de incapatoare pentru tirgul de simbata, pe care il avem in Cimpulung. Ar mai trebui, dupa parerea mea, citiva copaci pentru umbra, in zilele cele calduroase.
Despre un lucru nu-mi dau seama de ce nu s-a facut. in piata cea veche era asezata banita lui serban-voda, sapata in piatra, si de jur imprejur cu slove pe dinsa. Cine din cumparatori voia sa cerce daca n-a fost inselat la masuratoarea de cereale mergea acolo, turna coprinsul banitei in ea, si era sigur daca a fost inselat sau nu.
Nu stiu de ce aceasta banita zace in curtea primariei, unde inscriptia de pe dinsa se poate strica, caci nu e ferita de lovituri si de ciocnituri, si n-a pus-o in mijlocul pietei celei noi.
Am stat mult pe ginduri si m-am intrebat: "Ca ce ursita rea, prigoneste pe biata noastra tara, de voieste sa-i stirpeasca orice urma veche de fiinta ei. Sa nu se mai gaseasca nici un punct de legatura intre vechiul trecut si intre viitorul ei?“ M-am intrebat, m-am gindit, si n-am putut sa-i dau de capatii. Cei ce va pricepeti in d-alde astea, cei ce stiti sa judecati mai matur, luminati-ma si pe mine si, daca va sta prin putinta, puneti o stavila acestei uitari a trecutului.
Caci la Cimpulung, ca si la Bucuresti, la Dorohoi, ca si in Oltenia se strica, se darima, cu nemilostivire, se rade de pe fata pamintului tot ce a mai ramas de la mosi de la stramosi. Mai toti cei ce vin dinauntru, de la invatatura, pare c-ar intra intr-o tara de salbatici, fara trecut, fara traditii. si anume:
Doctorii nu vor sa tina seama de loc de doctoriile poporului, ba inca le prigoneste si omoara tinerea lor de minte, in loc sa le cerceteze, sa le imbunatateasca, sa le ridice pina la ei, ca sa le aduca in stare de stiinta.
Mai-nainte vreme, aveam doftori mai putini; dar babe si unchiasi cari stiau sa descinte si sa traga mai multi. inmultindu-se doctorii s-au prigonit pina la desfiintare doftorii populari; descintecele si trasaturile s-au uitat cu desavirsire. Azi multi oameni se lasa a muri neavind cu ce plati vizitele doftorilor. Atunci, cu lucru de nimic, avea pe cine sa cheme, ca sa-i traga si sa le descinte. Cel putin avea o mingiiere ca au un ajutor. Ce e drept, s-au infiintat mai multe spitale, in cari se cauta fara plata bolnavii cari vin. Dar nu toti oamenii vor sa mearga la spital.
Ceea ce prigoneau doftorii mai-nainte, acum ei o scot la maidan. D-o pilda, unde ziceau ca trasaturile sunt o nimica toata, o secatura, azi ei o scot ca foarte folositoare. Numai i-a schimbat numele. Ei nu-i mai zic azi trasatura ci masagi.
T-ei pomeni ca, ca miine vor scoate la maidan si descintecele sub numire de ipnotism, de magnetism, sau cine mai stie cum. si iata ca cercetarea bolnavilor costa mai scump, de nu se pot cauta toti.
Cu doftorii populari, crestea numarul populatiei. Cu doftorii de azi, scade, dupa cum ne-o spun ziarele pe toata ziua. Sa ma fereasca Dumnezeu a zice ceva rau de mestesugul doftorilor nostri. Eu spui ce am apucat eu. D-apoi, poate sa fie si lipsa de cunostinta mortilor de pe atunci, pe cind azi trimbiteaza ziarele necontenit numarul lor.
Advocatii, dara pe dinsii sa-i lasam in pace, ca sa nu ne mai aprindem paie in cap. Se vede pe toata ziua de toti, cum croiesc la legi, si la paralegi, cum le strica si le fac iarasi din nou, fara a tine seama de ceea ce am avut.
Arhitectii ridica niste stirpituri, in locul trainicilor cladiri vechi. Nu tin seama nici de trebuintele noastre, nici de clima, nici de nimic. De e niscaiva calduri vara, cum este la noi, si de se intimpla sa fie casa ce se cladeste astazi in bataia soarelui, apoi te coci in ea. N-ai tu nitica umbra, n-ai tu putina racoare. De se intimpla sa dea niscaiva geruri de sa crape lemnele si pietrele, cum este la noi uneori iarna, apoi degeri in ea, cu tot focul ce dai la soba.
Cladirile insa cele vechi se luptau cu timpurile de trainice ce erau, vara gaseai racoare in ele, si iarna cu putine lemne incalzeai casa in care sedeai.
Cercati de darimati o casa din cele vechi si veti vedea, cum am vazut si eu in Bucuresti, scaparind tirnacopul cind loveste in zidarie. Cercati insa de darimati una din cladirile de moda, si veti vedea iesind caramizile din zidarie pina a nu le fi atins cu tirnacopul... vezi ca asa e moda!
Numele ulitilor care aducea aminte cite o fapta istorica se sterge, fara teama, si li se da cite o alta numire, cine stie cum, si fara sa aduca aminte nimic.
si cite altele pe care nu ti le aduci aminte.
De s-ar impreuna stiinta cu practica ce este in tara la noi de la mosi de la stramosi, asupra tuturor ramurilor economiei noastre de trai, mult bine ar iesi; dar asa cum se face astazi, nu stiu, zau, unde o sa ajungem! Poate la cucuiata!
intr-o alta data, preotul Nicolae Diaconescu, ‘mi da dovada despre vechimea Cimpulungului, pe linga altele, biserica la care slujea: Mucenita Marina.
- Tovarasul meu, imi zise el, un preot trecut de saptezeci de ani, care de cincizeci de ani slujeste la aceasta biserica, imi spune ca data ei cea veche este 6723 (adica l2l5), scobita intr-o piatra ce se afla in altar sub fereastra si tencuita de catre cei ce au reparat biserica. Asa zice ca i-a spus si lui un alt preot batrin pe care l-a apucat si dinsul si care a raposat demult.
Inscriptia actuala de d-asupra usii bisericii, pe care insumi am citit-o, zicea asa:
"Aceasta sfinta si dumnezeiasca biserica aflindu-se din zile vechi parasita si neaflindu-se ctitori ca sa o mai inoiasca, si stind biserica necautata, indemnindu-ma eu robul lui Dumnezeu, Barbu de o am inoit-o intru slava sfintei mucenitei Marina, pe cit mi-a fost putinta, cele ce se vad si cele ce se vor innoi de aci inainte, si am facut si clopotnita din temelii, precum se vede, si am cumparat doua candele de argint si o vie am cumparat de o am dat bisericii de pomana, in zilele luminatului domn Io Constantin voievod.
Meseta septemvrie 20, d-nei leat 7205 (l697).
inauntru, pe grosimea usei la dreapta, este o alta inscriptie, scrisa intru pomenirea celor ce au zugravit biserica la 7274 (l766).
in partea stinga a bisericei este o colimvitra sapata in piatra cu inscriptia pe dinafara. Aceasta colimvitra este ingropata in pamint astazi, fiindca biserica de vechime ramasese ca in groapa, pamintul pe dinafara ei crescuse.
Cei ce au reparat-o au umplut cu pamint biserica pina au adus-o in fata locului de dinafara, si astfel colimvitra a ramas ingropata in pamint. Literile au inceput a se toci de loviturile picioarelor. Poate ca cele ingropate sa fie mai bune.
Socotesc ca o cercetare amanuntita si serioasa de cei in drept, poate ca ar descoperi lucruri destul de importante.
Alta data, stind iarasi la vorba, si venind vorba despre vremea, iata ce mi-a povestit:
- Este aici in curtea bisericii noastre, un batrin ca de optzeci de ani, anume mos George Fratiloi, un sarman care sade de pomana, de felul lui din Cimpulung. Stind de vorba cu el zilele astea de vremi si de vlogul ce a inceput de citeva zile, imi spuse istoria urmatoare: "Tata cind era copil mic s-a dus cu tata-sau de a incarcat niste scinduri din munti. Viind, a mas noaptea in catunul Cindesti, intre munti, linga lacul Cindescu.
Acest lac este fara fund si are impreunare pe sub pamint cu lacul ce se afla pe virful muntelui Iezerul, unul din cei mai inalti munti. Se zice ca si acest lac este fara fund. Apele unuia si altuia sunt negre; ele nici nu se seaca, nici nu se umfla. Cind este sa se faca vreme rea, adeca sa se schimbe timpul, sa vie vreo vijelie sau vreo furtuna, vesteste pe oameni de mai-nainte" caci incepe a urla. in noaptea aceea cind tata-meu, copil, cu tata-sau, om matur, a mas linga lacul acela Cindescu, tata-meu s-a desteptat din somn, preste noapte de zgomotul ce se facea in lac.
Asculta el, si ce sa auza? Biltacaind in lac, un glas striga:
"Hap! hap! hap!
De ce merge tot mai rau.
Hap! hap! hap!
De ce merge tot mai rau..."
Bietul tata, s-a speriat; ma rog copil, ce vreti?
Mai asculta, si aude si d-a doua oara.
Acum incepu sa-i clantaneasca dintii in gura de frica.
Daca vazu asa, desteapta pe alde tata-sau, si-i spuse.
Taica mosu impaca copilul si, ascultind, auzi si el biltacind, si glasul care zicea aidoma omului:
"Hap! hap! Mp! De ce merge tot mai rau. Hap! hap! hap! De ce merge tot mai rau."
Atunci sculindu-se in sus tata mosul s-a inchinat si a zis si tatalui meu sa se inchine. Dupa ce au savirsit amindoi sinta inchinaciune, mai ascultara, si nu mai auzira nimic." si iata ca se implinira cobirile acelui glas necurat: Cite nevoi si greutati nu mai cazura de atunci pe biata tara? Rascoale, dajdii preste dajdii, osti straine, razboaie, biruri grele, secete, ape mari, si cite si cite neajunsuri de a adus pe bietul taran in sapa de lemn.
Iaca nu mai departe, anul acesta de cu primavara, se arata an manos in toate. Deodata se lasa un timp si ploi reci si toate poamele se stricara. Zapada din iulie de mai zilele trecute, putin rau a facut si ea?
Acum la inceputul lui august, cind toata lume nadajduia in adunatul finului, ce sunt ploile acestea reci si dainuitoare, decit saracie si iar saracie?
Alta data iarasi stind eu la taifas cu parintele gazda mea, si intrebindu-l daca nu stie ceva basme, ghicitori sau povesti populare, mi-a spus:
Ghici ghicitoarea mea".
Apucai p-o haia,
Ma-ntilnii c-o haia,
Scosei (luai) o haia,
Sa dau in haia,
Haia intra in haia
si eu ramasei cu haia.
(sopirla.)
Eu fug de tine, si tu te fii de mine.
(Umbra)
Am un bou, unde se culca nu mai creste iarba.
(Focul.)
Viind vorba despre jocuri de copii, bietul preot imi zise: "Da unde am avut eu vreme, domnule, de jocuri, caci sunt instrainat de copil“.
Ar fi voit sa-mi spuie pateniile sale de copil, dupa cum am bagat de seama, dara tocmai atuncea il chemara la ll80 masa.
Totusi mi-a fagaduit parintele sa-mi trimita o colinda frumoasa pe care o stie preotul cel batrin.
Cind n-aveam cu cine vorbi, stam afara in pridvor si ma uitam spre munti si spre dealuri. si aceasta vedere este frumoasa la munti. Vezi cum se ridica norii de prin vai. Cind acesti nori ies numai dintr-o parte a muntilor, adeca d-o pilda numai despre rasarit, ti se pare ca un foc mare sau vrun pirjol trebuie sa se fi intimplat prin vaile muntelui de unde ies aburii ca niste fum.
Acesti nori parea ca sunt lipiti pe munte, se tot indeseaza, si se tot ridica, pina ce odata ii vezi ca se dezlipesc de munte si stau atirnati in aer. Apoi ii ia vintul la trei parale. ii plimba pina ce impreunindu-se cu alti nori de aiurea, ori ca se intind si ingreuindu-se cad in forma de ploaie, sau ca ii mina vintul cine stie unde.
in preumblarea lor, vintul le da fel de fel de inchipuiri. Cite vro bucata de nor, ce se ridica deodata de pe vrun munte, vezi ca ti se arata ca un mos batrin cu barba lunga si te uiti la dinsul cum din ceafa ii mai iese un nas, o gura si te pomenesti cu un cap cu doua chipuri: unul dinainte si altul dinapoi, la ceafa; apoi ori ca ii creste vreunul din nasuri, ori ca i se lungesc urechile, ori ca ii iese vrun cucui din cap sau din falci, ca numai te pomenesti cu un alt chip: vrun balaur, vro pajore cu doua capete, vrun leu cu ghiarele intinse, vro femeie foarte frumoasa cu un trup potrivit si bine facut, si apoi cit ai clipi, te pomenesti ca ii creste cite un coc cit toate zilele de mare, si indata se schimba in vrun mototol ce n-are nici o forma si, tot latindu-se, se inchipuieste in vro jiganie spurcata, in vrun lucru ce se maninca ca cele de pe pamint, pina ce il duce vintul de se impreuna cu alti nori, ori de se pierde din vedere, schimbindu-se in fel de fel de lucruri.
Cind ies norii de prin mai multe vai ale mai multor munti, atunci se schimba socoteala.
Fost-ati, dragii mosului, vrodata la panorama? Vazut-ati vro cadra in care este zugravit cite vro batalie d-alea marile? Ei apoi dac-ati vazut, imi este usor ca sa va fac sa intelegeti vedeniile de pe munti in zilele ploioase, cum se injghebeaza norii.
De unde pina aci vedeai muntii si toate dealurile de prin toate partile cum se vad ei cind nu sunt nori pe dinsii, deodata ti se arata norii iesind incetinel din vaile vrunui munte dintr-o parte, despre rasarit d-o pilda, si intr-o clipa vezi iesind alti nori de prin vaile dealurilor despre apus; n-apuci sa-i bagi bine de seama, si numai iata ca zaresti pe altii iesind de printre cele din miazazi, si mai totdeodata pe altii de prin munti de miazanoapte.
Pare ca intr-un loc ar fi tunuri multe la numar; intr-alt loc multime de ostasi, impuscind unii dintr-o parte, iar altii dintr-alta parte.
De ai auzi si bubuiturile ai crede ca te afli de fata la o batalie mare. Dara asta se intimpla mai tirziu.
De cum se dezlipesc norii de munti, se ridica si se impreuna, nu trece mult si, indesindu-se si inghesuindu-se, unii intr-altii, numai incepe a fulgera si a tuna. Pasamite acolo in aer incep norii a se freca, a se nacaji si a se bate intre dinsii.
Bine ca nu le vine pofta sa se bata si pe pamint, caci atita ne-ar mai trebui! Pare ca nu suntem noi destul de batuti de toate nevoile pamintenesti, de...
Pune, Doamne, straja gurii mele! Vedeti ce pacat eram sa fac? si d-voastra, dragii mosului, taceti, cascati gura la mine, si ma lasati sa bat cimpii. Ti! bine ca ma desteptai la timp, imi ingradii buzele, ca cine stie ce pateam! Ma luau si pe mine la ochi.
Astfel imi petrecui zilele la Cimpulung. Pe timp senin m-am veselit de frumusetile ce se pot vedea in asemenea timp, si pe cit m-a iertat mijloacele; iar pe timp de ploaie, minunindu-ma de potrivelile ce fac norii in aer, aidoma cu cele de pe pamint.
Acum, Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu ce sa zic, "precum in cer si pre pamint", ori: "precum este pre pamint, asijderea si in cer?" Cine stie sa o spuie, ca eu unul nu stiu ce sa zic. Mi-e frica sa nu gresesc.
(l879)
Schita de calatorie - Partea I
Schita de calatorie - Partea II
Schita de calatorie - Partea III
Schita de calatorie -Partea IV
Schita de calatorie -Partea V
Schita de calatorie -Partea VI
Schita de calatorie -Partea VII
Schita de calatorie -Partea VIII
Aceasta pagina a fost accesata de 1325 ori.
