Schita de calatorie - Partea III

Schita de calatorie - Partea III

de Petre Ispirescu


Aflasem ca la Berivoesti se afla un orb din nastere, care are o tinere de minte foarte insemnata. Se zicea ca stie orinduiala bisericii mai bine decit un dascal, cinta in strana, se duce, chemat fiind, pe la mesele unora si altora si spune fel de fel de bazaconii, de unde capata cite ceva si cu aceea traieste.

Am voit sa-l vaz, ca daca s-ar putea, sa stiu de la dinsul vrun basm, vro poveste sau altceva. Mi s-a spus ca e bolnav si d-aceea n-a venit anul acesta la bilci, el carele in toti anii venea.

Ma hotarisem sa ma duc eu la dinsul. Cind in dimineata de 21 iulie vaz pe gazda ca mi-l aduce.

Am intrat in vorba cu dinsul. Mi-a spus ca se numeste Mos Florea orbul, ca este de peste 65 de ani, ca locuieste in sat la Berivoestii paminteni, judetul Muscel, pe linga Cimpulung. Dupa acestea a inceput sa-mi spuie de Alexandru Machedon, de Xantipa filosoful, de Halima. Eu l-am oprit.

L-am rugat sa-mi spuie, daca stie, ghicitori, basme ori povesti d-alea de care se spun pe la sezatori. Din tot ce a putut sa-mi povesteasca in timp de aproape un ceas si jumatate, m-am ales cu o poveste, cu citeva ghicitori si cu urmatoarele versuri. L-am rugat sa mai vie, mi-a fagaduit, dar nu s-a tinut de cuvint.

Stihul Buchilor

Az Azi a mea iubita floare,
Garoafa mirositoare,
N-ar fi bine si cu cale
Sa facem o plimbare?
Buche Bine esti impodobita
Ca o garoafa-nflorita.
Vide Vaz ca esti foarte cuminte
si-nteleapta la cuvinte;
Ca de vreai mai dinainte
Erai om foarte cuminte.
Glagol Graieste-mi vreun cuvint
Sa ma mai tiu pe pamint.
Dobro Da-mi mie vro bucurie
Sa-mi fie spre veselie.
Est Eu sunt cel om streinat
De dumneata departat.
Juvite Jeluita, puica, tu vei fi,
Daca nu ma vei iubi.
Zalo Zapis tie ti-as fi dat
De nu te-ai incredintat.
Zimble Zi-mi tu ca sa viu la voi
Sa mai vorbim amindoi.
Ije Isma creata si-o lalea
Iubi-m-as cu dumneata.
I Ispitit-ai in tot chipul
si mai cercat cu cuvintul,
Caco Ca esti floare asomie
Sa-mi fii draga numai mie.
Lude La dumneata, puiculita,
Aci-n dos in gradinita;
De la vale de portita
Rasari o garofita.
Mislete Mihnita, puica, vei fi
Daca nu ma vei iubi.
Nas Nadajduind, puica, la tine
Ramasei ca vai de mine.
On O! mijloc, mijloc subtire,
Vrei sa ma dai de rusine?
Pocoi Pentru tine, puiculita,
O sa mor fara credinta.
Rita Rau fusei eu rinduit
Cu ast pustiu de iubit.
Slovo Sa-ti zic floare asomie
Ca placi multora si mie.
Tferdo Tu esti a mea mingiiere,
Dragostea vietii mele.
Uc Umblind m-am tot tulburat
De-al tau dulce sarutat.
Fita Focul ce este in mine
Arza rochia de pe tine.
Her Hiarele de m-ar minca
Nu sa las de dumneata.
ti tine, puica, vin de bea
De la minusita mea.
Cerf. Ce te falesti asa tare?
Ca nu esti de vrun neam mare.
sea si te tii in fandosii
Cum ca esti cea mai dintii.
stea stergeti aceasta mindrie,
Nu te-arata cu prostie;
la Ia vezi lacrimile mele
Cum se varsa cu durere;
si se varsa pe obraz
Pentr-un puisor cu haz.
Ius Iubitul este cu haz,
Despartirea cu necaz.
Iu Iubita mea m-a lasat,
De mine s-a departat.
Dar eu nu voi ca s-o uit
Pina la al mormint.
Gea Gerul, frigul nu ma tine
Pina nu dau pe la line.
in in calea ce am venit,
Ah! sa nu ma lasi lipsit.
Ipsilon I psihi mo surioara,
Dorul tau ma baga-n boala,
Sprincenile ma omoara.
Ami Apa curge si se duce
Pietrele ramin si plinge.
Ghici ghicitoarea mea :
Dintr-o piatra alba
Prooroc se naste
Nici crestin, nici pagin,
si la moartea lui
Se boteaza in apa fiarta.

(Cocosul.)

Trup de femeie sus, trup de femeie jos, ti zece trag pe patru la judecata.

(Femeia cind mulge vaca.)

Belit si mincat

si zbiara prin sat.

(Cimpoiul.)

Sa fiu alba nu-s cucoana,

Sa fiu neagra nu-s tiganca,

Sa fiu verde nu-s matase.

(Cotofana.)

Cinci capete, patru suflete, si o suta de unghii.

(Mortul cind e dus la groapa.)

Iepure-mpanat,

sarpe potcovit,

Porunca de domn,

Mestesug de om.

(Plugul.)

Merge pe drum: Doua asculta, doua vede, doua ara, patru merg;

una mina si umbla gemând, nefiind bolnav.

(Porcul.)

Cine in cer nu s-a suit

Pe pamint n-a umblat,

si pe Dumnezeu a laudat?

(Ioan Prorocul.)

in aceeasi zi am prinzit intr-un fel de chiosc cladit din frunzari pe cursul apei Riul Tirgului, aproape de manastire.

Vijiitul morilor din apropiere, murmurul apei ce trecea pe sub acest chiosc, te face sa maninci mai cu pofta! Acest chiosc era radicat vremelnic, numai pentru bilciul de Sfintul Ilie, ce se face la Cimpulung in tot anul, cum este mosii in Bucuresti.

Dupa ce am mincat, am trecut podul cel lung facut peste riu, si am luat drumul catre Flamânda.

Flaminda este o mica manastire pe virful unui delulet in marginea Cimpulungului, de ceea parte de riu. Ce va fi fost in vechime nu stiu. Dara stiu, dupa cum mi s-a spus, ca aci a fost inchis Ienachita Vacarescu poetul, de catre fanarioti, pentru gindurile lui patriotice.

Urcindu-te pe deal, ca sa ajungi la manastire, pe coasta la dreapta pe o intindere de loc ingradita, este cimitirul papistasilor si al protestantilor. Dupa cum se vede, pare a fi infiintat din nou. Sau ca, morminte sunt putine, unde nici streini nu sunt multi la Cimpulung.

in virful dealului, daca ajungi, stai si te miri ce fel de manastire sa fie asta! Acolo nu se vede nici urma de locuinta omeneasca. Nici chilii de calugari, nici nimic. Biserica se vede ridicata in locul celei vechi, insa neispravita, se zice ca a luat-o prin licitatie un mester ca s-o faca; insa inselindu-se la pret, a facut-o pina unde i-a ajuns banii ce a fost luat. Se zice iar ca mesterul n-a facut-o dupa contract, ca nu e destul de trainic lucrata. Pentru aceasta fu tras in judecata; mesterul a pierdut la judecata, dar e sarac, nu poate sa o ispraveasca dupa cum le-a fost vorba, si lucrul sta balta.

Prinde orbul, scoate-i ochii.

Clopotnita s-a paraginit si dinsa. Nu va trece mult si o vei vedea si pe dinsa o gramajuie de darimaturi, precum a si inceput.

O cruce de piatra ce era acolo linga clopotnita s-a rupt in doua, partea de d-asupra a cazut cu capul in jos, asa ca nu se stie ce este scris pe dinsa. Pe trunchi, care mai sta in sus, am putut citi lamurit numele lui Leon-voda. Ce o fi zicind mai la vale nu stiu, fiind acoperit de partea cazuta de d-asupra.

Ar fi bine, socotesc eu, sa fie ridicata si sa se dea in stampa scrisoarea intreaga de pe cruce, spre stiinta tutulor. Fiul meu, George, s-a atirnat ca maimutele de grinzi, de ziduri, si s-a urcat tocmai la clopote, cari mai stau atirnate la locul lor, a balangait nitel cu ele, apoi s-a dat jos.

Daca n-ai ce vedea mai deosebit ceva pe acest deal, apoi esti rasplatit cu vederea cea frumoasa asupra Cimpulungului si a prejmetelor.

Vezi Cimpulungul intinzindu-se d-a lungul riului, cu cele trei uliti ale lui, caci trei uliti are Cimpulungul, lungi ca si dinsul, din cap pina in cap. Aceste uliti sunt strabatute de alte uliti laturase ce leaga intre ele ulitele cele mari.

E frumos sa vezi Cimpulungul de aici, oras cu multimea lui de biserici, si incins de Riul Tirgului. O panorama din cele mai incintatoare. De cite ori vorbesc de Cimpulung, de atitea ori sta de fata numarul sau de biserici. Dar ia sa stam strimb si sa judecam drept.

Oare Bucurestiul este mai breaz? El are nu 20 de biserici ca Cimpulungul, ci numai 130. Sa fie oare ca atit in Bucuresti, cit si in toata tara, batrinii nostri nu erau asa de procopsiti pre cit erau de evlaviosi si de patrioti? se poate. Crez si eu. Astazi ne-am umplut de procopseala.

Din virful dealului Flaminda, daca iti intorci privirea de la oras spre munti, apoi frumusetea firei e mai mareata, vezi dealurile trimbe, trimbe, si dincolo de ei ridicindu-se muntii falnici, ale caror virfuri pare ca vor sa atinga cerul.

Ne-am grabit sa ne coborim si sa mergem acasa, caci prin vaile dealurilor, negura ne arata ca ploua, si nu voiam sa ne botezam in ziua aceea. Ne-am temut de ploaie, fiindca prea ardea soarele.

La 21 am fost la Leresti.

in ziua aceea am luat doua care, coviltirite si procoitate, cu gind sa mergem pe sus. Dar te lasa inima sa mergi in car, noi ahtiatii de preumblari pe la munte?

Copiii si femeile au mers. Noi barbatii nu; caci nu degeaba aveam cu noi patru cirji de preumblat prin munti, cirji cum altele ca dinsele n-am mai vazut, eu cel putin, acolo la Cimpulung. si luind-o pe trepaduse, haide, haide cind inaintea carelor, cind dupa dinsele si oprindu-ne la toate hanurile, ca sa le gustam tuica, am ajuns in satul Leresti, l-am strabatut pina am ajuns la locuinta parintelui tuluca, unde am desjugat.

Era catre namiezi.

Parintele tuluea ne-a primit bine. Gazduirea românului este de poveste. Bucuria cu care primeste el oaspetii, nu se poate spune. O astfel de gazduire am primit si noi la parintele tuluea. si e harnic parintele. El e si preot in sat, si invatator al copiilor din sat, si mai ia si petece de loc de la unii, altii cu arenda spre a le cosi, face negot cu scinduri, cu vite si cu ce poate; d-aceea este, se vede, chiabur.

Coprinsul lui este coprins la dinsul si casa buna. Nu e vorba, la munte mai toate casele sunt bune: ‚nalte, incapatoare, invelite cu sindrila, facute de zid de piatra si ridicate de la pamint. A parintelui tuluea mai cu deosebire; curatenie in odai, caci casele lui au mai multe odai, imbracate pe dinauntru intr-un chip taranesc, dar frumos. Plocate, foarte albe, asternute pe paturi, de ti-e drag sa sezi pe dinsele, peretii acoperiti cu velinte, toate lucrate de mina preotesei.

Casa cea mare, casa de musafiri, este impodobita cu o canapea si scaune ca la orase, iar peretii cu fel de fel de tesaturi suptiri si scumpe: vilnice, lucrate cu fir si cu fluturasi, ii cu altite lucrate numai in matase si cu fluturasi, marame de borangic, subtiri de sa le spargi cu limba, vezi ca preoteasa stie a lucra bine, si apoi e harnica ca si parintele.

Ce sa va mai spui? Casa parintelui tuluea este casa de om cu dare de mina. Rostul este rost si plina cu de tot ce trebuie omului la tara.

Cum am ajuns, ne-a cinstit cu tuica veche, niste tuica, ce rar se gaseste, apoi ne intinse masa, caci era si timpul. Scoaseram si noi merindea ce aveam la cos, puseram la mijloc si vinisorul ce adusesem si ne-am ospatat sub nucul din livedea de linga biserica, unde seceratorii coseau iarba.

si fiindca preotul se indeletnicea cu lucratorii a sfirsi de cosit in acea zi, il lasaram sa-si vada de lucru, iar noi traseram cite un somn la umbra de nuc, de sa se duca vestea.

Dupa ce ne scularam, incurcaram si noi locul p-acolo pe linga oamenii ce lucrau pina seara. in acest timp preoteasa gati masa pentru lucratori; masa mare, cu nu stiu cite mamaligi si leguma.

Noi intrebaram pe parintele, ba despre una, ba despre alta, si la toate ne raspundea, ca un om cunoscator de locurile de p-acolo. Ne arata fiecare virf de munte ce se vedea de acolo, ba si pe cele de la spatele lor si de primprejur. De la dinsul am aflat o multime de nume de munti, dintre cari mai tin minte urmatoarele:

Papusa, Dragoslavele, Mateiasul, Iezerul, Buliga, Leaotul, Rogozu, Magura, Piscul Calului, Muntele Boldu, Voivoda, Piscul Caprei, Portareasa, Cernatu, Obirsa, Groapele, Bratila, Zirna, Piscul Netotului, Nisipurile, Museteasca, Galbenele, Valea Vladului, Luta mare, Luta mica. Comisul, Tamasul, Piatra lui Crai, Baciul, infundata etc. Am intrebat daca stie sa ne povesteasca ce se vorbeste prin sat despre numirile muntilor; d-o pilda: de ce se zice Papusa, Mateiasul, Piscul Calului, Valea Vladului, Piscul Netotului, Piatra lui Crai si altele.

Ne-a raspuns ca nu stie. Acum stau si ma gindesc: sa fie oare ca nu stia in adevar, ori ca avea de lucru si nu putea sa stea sa ne povesteasca? Vazuram si noi ca timpul nu era tocmai priincios pentru asemenea intrebari. Ne-a fagaduit insa, ca si d. Badescu, profesor in Cimpulung, ca va cerceta, si de va afla vro poveste mi-o va face cunoscut. Seara, dupa ce am cinat, preotul, preoteasa si inca vro doi sateni d-acolo ne-a petrecut pina ne-a scos din sat, si e cam lung satul, ca toate satele de la munte, cari sunt cu casele risipite.

Viind pe drum ca sa ne mai treaca de urit, si ca sa si mai ridem oleaca, am inceput a cinta. Cintecele noastre zadarira si pe unul din chirigii, nenea Ion Nicolae Diaconul, locuitor in mahalaua Malu, din Cimpulung, batrin trecut de 60 de ani, si se scapa de spuse ca stie si el un cintec din tineretele lui. Atita fu de ajuns. Ne alegaram de dinsul si nu-l slabiram pina nu cinta. I se aprinsese calciiele batrinului, vezi ca ii dadusem de gustase din singele Domnului, si din aghiasma de prune, de pe unde statusem pentru popas.

Cinta batrinul de rasunau vaile. Boii chiar pare ca se veseleau si ei de veselia stapinului lor. Trageau mai usor, aprinsi de focul cu care cinta nenea Ion. si nu ducea glasul rau unchiasul, se vede a fi fost un pui de românas in vremea lui. Noi ii furaram vorbele si iata ca le asternem aici asa cum le apucaram din gura lui.

Cintecul numerilor

De la una pin-la doua
Anicuto nene,
Mi se rupe-initna-n doua
Anicuto etc.
De la doua pin-la trei,
Mult ma faci p-aici sa piei.
De la trei pin-la patru
Inimioara mi se bate.
De la patru pina la cinci
Mult ma faci sa viu p-aici.
De la cinci pina la sase
Inimioara mi se arse.
De la sase pin-la sapte
Inimioara mi se bate.
De la sapte pin-la opt
Inimioara mi s-a copt.
De la opt pina la noua
Inimioara-mi rupi in doua.
De la noua pin-la zece
Inimioara-mi sta tot rece.
Anicuto nene.

si cu cintece si cu glume am ajuns acasa pe la zece ore seara, de nici n-am simtit osteneala drumului. Ba inca parea ca am fi dorit sa fie drumul mai lung.

(1879)




Schita de calatorie - Partea I
Schita de calatorie - Partea II
Schita de calatorie - Partea III
Schita de calatorie -Partea IV
Schita de calatorie -Partea V
Schita de calatorie -Partea VI
Schita de calatorie -Partea VII
Schita de calatorie -Partea VIII


Aceasta pagina a fost accesata de 769 ori.
{literal} {/literal}