Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VII
de Petre Ispirescu
Ungurii, pizmuind pe Mihai pentru biruintele sale cele insemnate, tesura fel de fel de zizanii si ii intinsera mreji ca sa-l prinza pre el intrinsele. Pentru aceasta trimise soli la lesi, cari sa indemne pe Sigismund a se inturna in Ardeal sa-si ia domnia, si pe craiul lesilor sa ajute lui Ieremia sa se aseze iarasi pe scaunul Moldovei. Nu se multumira cu atit, ci boierii lor cei mari se dusera la Basta, capetenia ostilor nemtesti, carele era trimis sa privegheze pe Mihai, si-i zisera:
- Noi ne fagaduim a inchina tara imparatului si pe tine sa te alegem de cirmuitor, daca ne vei ajuta sa izbutim a goni pe Mihai.
Basta, nici el, nu voia mai mult.
Atunci ungurii aratind nesupunere, Mihai trimise doi boieri de ai sai in adunarea lor de la Turda, sa le spuie sa fie oameni de treaba si sa nu umble cu soalda. Iara ungurii scoasera pe boierii lui Mihai cu rusine din adunare, huiduindu-i.
Cum afla Mihai de unele ca acestea, isi strinse oastea alcatuita din romani si ardeleni, si o aseza pe cimpul Muresului din sus de Ajud; iara Basta cu nemtii si cu ungurii se puse la satul Mirislau.
La 18 noiembrie 1600 se dete batalia. Ceea ce nu s-a putut face lui Mihai niciodata la lupta dreapta i se intimpla acum prin inselatorie.
Basta cumpara cu bani oastea ardeleana. Atunci nemtii, ungurii, ardelenii si cu ajutorurile ce mai primise se napustira cu totii asupra aripei drepte cirmuita de voievodul Baba Novac.
Izbit din toate partile fara milostivire, batrinul Baba Novac se luptase ca un leu, si nemaiputind opri infringerea oastei ce cirmuia, el fu cel din urma carele parasi cimpul de bataie.
Unii vor sa zica, ca la aceasta batalie sa fi pierit unsprezece mii de romani.
Mihai, cu inima zdrobita de mihnire si de obida, nu voia nici in ruptul capului sa lase pe dragii sai romanasi supusi la urgia vrajmasului ci-si astepta restristea, pironit pe soimuleanul sau. in zadar citiva credinciosi d-ai sai il rugara sa paraseasca cimpul de bataie, ca nu mai este nici o nadejde de scapare; in zadar ii aratara cum o ceata de vrajmasi se indreptau ca sa-l prinza pre el; dinsul sta neclintit, ca un munte de piatra. in cele mai de pe urma, biruit de rugaciunile credinciosilor sai, si incredintat ca pieirea lui ar fi pieirea drepturilor tarii, insufletit de dorul tarisoarei sale, care astepta de la dinsul sa fie marita si laudata, porneste si el spre Fagaras. Vrajmasii se iau dupa dinsul ca vintul. El se ducea ca gindul. Ajunge la Mures. Acest riu venise mare si curgea turbatei turburat caci plouase de se desfundase muntii. Dusmanii sunt la spate. Atunci ce sa faca el? Mihai se arunca calare in valurile spumegoase ale Muresului si trecu de ceea parte, iesind la mal numai cu citiva. Vro zece din sotii lui se inecara in virtejurile valurilor.
Dupa ce se vazu scapat de primejdia ce-l amerintase, Mihai descaleca de pe cal, ii scoate friul din cap, si-i zice:
- Du-te acum sireapul meu; slobod esti de la mine; paste pe aceste cimpii manoase si soarbe apa cea limpede.
Acest cal era alb si cu o stea neagra in frunte.
Mihai incaleca pe alt cal si apuca spre Fagaras, unde era sotioara si copilasii lui. Spun, mare, ca calul lui Mihai s-a tinut dupa dinsul cu ochii muiati in lacrami, si nu s-a dezlipit de domnul lui nici ca cit.
La Fagaras, se adunara impregiurul lui risipitele capetenii ale oastei si il sileau sa treaca in tara Romaneasca, caci aci locul este cotropit de vrajmasi. El nu voia. Sosind si Baba Novac, ranit, cu parul si barba pirlite de foc, ii zise inecat de suspinuri:
- Suntem biruiti, Mihai, insa nu atit prin armele vrajmasului, cit prin dusmania, orindei. Asadara sa nu pierdem nadejdea in Dumnezeu, pe cita vreme te mai avem in viata, ci grabeste-te, incaleca si pleaca in tara Romaneasca, caci aici nu esti aparat de rautatea inimei lui Basta, care prigoneste in toate partile ramasitele ostirei noastre. Eu unul, crede-ma, as fi voit mai bine sa zac mort dimpreuna cu atitia voinici cazuti in lupta, decit sa mai traiesc fugar, dupa o pierdere atit de jalnica; dara ma framinta dorul de a te sti scapat pe tine si de a-ti sluji tie pina la cea de pe urma suflare! Fugi dara, fugi cu toate odoarele tale, caci nemtii nu vor zabovi a inconjura cetatea, si atunci va fi prea tirziu. Eu insa voi sta aici, adunind pe imprastiatii nostri ostasi, si aparindu-ma pina la moarte impotriva lovirilor dusmanului.
induplecat de aceste cuvinte, Mihai urma sfaturile acestui barbat si trecu in tara Romaneasca. Vrajmasii, napadind toti cu totul asupra Fagarasului, pusera mina pe doamna lui Mihai si pe toata casa lui si o aruncara la inchisoare; iara pe viteazul Baba Novac, si pe preotul sasca pusera de-i arsera de vii in piata Clujului.
Cind ajunse Mihai in tara, afla ca si lesii s-au sculat cu razboi asupra lui in unire cu cazacii; si ca hatmanul Zamoischi intrase in Moldova cu ostire foarte mare. Atunci lua si el ce bruma ostire ii mai ramasese si cu dinsa trecu in Moldova. Aceasta ostire, si putina si statuta de ostenelele razboaielor, se batu vitejeste. insa lesii si cazacii, toti oameni odihniti, si intr-un numar inzecit mai mare decit romanii, ii invinse in batalia ce avura linga siret. Mihai se intoarse iara si trecu peste Olt, ca sa-si adune o noua oaste la Craiova. in acest rastimp lesii intrara in tara. Ei pusera domn pe Simeon Movila si incepura a prada tara. Mihai facu ce putu in pripa, aduna pe tinerii ce se mai gasira si cu dinsii veni asupra protivnicului. Ostile se intilnira linga Arges si la 23 noiembrie se dete batalia. Romanii, toti tineri, necercati la razboi, iara lesii si cazacii erau tot oameni maturi si deprinsi in ale bataliei. Dupa o lupta crincena, romanii pierdura si aci.
Mihai, in sufletul caruia fierbea dorinta de a-si vedea tara si neamul in marire, nemaistiind ce sa faca, se hotari sa se dea mai bine crestinilor, decit turcilor. De ar fi stiut ca acesti crestini sunt cu crucea in gura si cu dracul in inima, mai bine se da in partea paginilor, caci poate ar fi fost mai omenosi.
Lua deci cu sine pe banul Mihalcea, trecu prin Ardeal si prin Ungaria si la 25 decembrie ajunse la Viena. Rudolf imparat era la Praga, unde se duse Mihai de-l intilni si se intelese cu el la cuvinte. Din graiurile lui Mihai, imparatul se incredinta ca viteazul roman n-are viclenie la inima. Iara daca auzi ca ungurii nu mai vor sa inchine Ardealul si ca a chemat iara pe Sigismund sa le fie domn, incepu a lingusi pe Mihai si-i dete o suta de mii de galbeni ajutor, il numi cirmuitor al Ardealului, mijlocind totodata sa se impace cu Baste. Acesta, zacas la inima cum era, ramase scirbit pentru ca nu-l facuse pe dinsul cirmuitor si se hotari a purta simbetele lui Mihai.
Nemtii umblau sa insele pe unguri; ungurii umblara sa insele pe nemti si amindoi inselara pe Mihai. Acesta, tare in credinta catre Dumnezeu, catre crestinatate si in puterea bratului sau, umbla cu inima deschisa, lucra pe fata si fara viclesug. El stia una si buna, sa-si veza tara lui mare si laudata, pe locuitorii ei traind in larg si in bilsug, iara paginul sa nu mai cuteze a-i bintui. isi aduna deci oastea ce-i mai ramasese risipita si cu dinsa se puse in capul unei ostiri nemtesti de zece mii de pedestri si opt mii de calareti si pleca impotriva ardelenilor, avind si pe Basta cu sine. Protivnicul avea douazeci si cinci de mii de ostasi sub Moise Sekeli si mai astepta si ajutor de la turci. Batalia se dete la 3 august 1601 la Goraslau si Mihai alungind pe vrajmas, il facu sa piarza vro zece mii de ostasi si patruzeci si cinci de tunuri. Iara Sigismund fugi la Movila, in Moldova.
Ostenii, dupa biruinta, incepura a cam prada si a se purta oarecum fara cumpat. Basta, carele cauta lui Mihai cearta cu luminarea, scornoci ca romanii lui sunt de pricina de vin atitea plingeri de jafuri.
Mihai, carele stia ca romanii lui sunt lei in razboi, miei in timp de pace, iara pe nemti hrapitori, infrunta pe Basta, zicindu-i ca cu nedreptul birfeste impotriva romanilor. Basta, ca unul ce cauta nod in papura lui Mihai, ii spuse ca imparatul pe dinsul l-a pus comandant de capetenie. Mihai ii raspunse curat pe romaneste:
- Eu singur am supus Ardealul mai intii, si acum, ajutat, l-am supus a doua oara; deci eu am mai mult drept decit imparatul.
Aceasta fu destul ca sa faca pe satana sa intre in inima lui Basta.
si la 19 august 1601, pe cind Mihai se afla in cort, pe dealul din cimpia Turdei, cugetind cum sa-si scape tara si doamna din robie, se vazu inconjurat foarte de dimineata de o ceata de unguri si de nemti, avind in capul lor pe un capitan, numit Beauri.
- Ce sa fie? intreba feciorul, vazind un calaret ca vine in fuga mare.
- Fac mustra, se vede! raspunse Mihai. Cata-ti de treaba!
in acelasi timp vazu si pedestri venind catre el; dara nu se temu de loc, socotind ca-i vine pentru oarecare porunci. Ei insa, de trei ori blestemati, veneau sa-i ridice viata.
Cum ii vazu ca sosesc, Mihai se scula in picioare si le zise:
- Bine ati venit vitejii mei ostasii.
- Esti prins! ii zise unul din ei.
- Eu prins? racni viteazul Mihai si trase spada, omorind pe cel ce cutezase sa-i spuna astfel de netrebnice vorbe. si pe cind se gatea a se repezi si la ceilalti, unul din spurcati, pe la spate, infipse sulita in Mihai asa de tare, incit ii iesi prin piept d-o palma.
Atunci altul se repede si ii taie capul, pe carele il duce la Basta.
Nelegiuitii nu se multumira cu atit ci, spre mai mare batjocura, ii despuiara trupul, il pusera pe un magar, il tirira prin tarina si zacu toata ziua aruncat pe cimp: corbii mincara din el. Acum sa stam strimb si sa judecam drept: cind sacuii adusera inaintea lui Mihai capul lui Andrei Batori, calugarul papistas, domnul romanilor porunci de se cauta si trupul si-l inmorminta dupa datina, si cu toata cinstea cuvenita domnilor. Se duse pomina in lume de aceasta fapta vrednica de toata lauda a viteazului Mihai de care tremurau vrajmasii cind ii auzea de nume, si toti imparatii il iubeau pentru ca avea inima buna si milostiva catre omenire.
Totusi ungurii si nemtii il ponosluiau zicindu-i ca e barbar.
Voira romanii sa mai faca ceva,dara pierderea domnului lor ii facura sa se uluiasca. Nu mai aveau pe capetenia care sa-i inflacareze. Vrajmasii de nemti si unguri ce ii intreceau cu mult la numar ii invalmasi si-i puse pe fuga; iara ei se trasera in tara Romaneasca; pe banul Mihalcea, tovaras nedespartit al lui Mihai, vrajmasii il aruncara la inchisoare unde il si ucisera.
Se intreba lumea: "Ce s-o fi facut oare viteazul Mihai? Nimic nu se aude de o vreme incoace. Unde s-o fi dus si unde s-o fi aflind, de nu se mai vede? Au doara s-a dus la Crim sa bata pe Han Tatar? Ori ca este in Moldova, singur fara de ostire? Nu care cumva sa fi trecut sa calce tara turcului? Sau cu oarecare oaste este dus sa omoare pe paginii de agareni, spre a mintui pe crestini?" Asa se intreba lumea, nestiind ce se facuse Mihai.
Pe Basta nici capul nu-l duru pentru fapta lui cea neomenoasa, iara daca nemtii so prefacura ca il intreaba ce a facut viteazului roman, el spuse o minciuna si atita tot. Asa ar fi fost oare daca nemtii erau cu inima curata? Trupul lui Mihai fu inmormintat acolo la Turda, iara capul i se aduse mai tirziu de la Belgrad si se ingropa la monastirea Dealului la Tirgoviste.
Plinsera ostenii si se tinguira de pierderea domnului lor, de-ti era mai mare jalea, si zisera:
- Plingeti, romani, pe Mihai Viteazul ca putina vreme fuse pe pamint, dara multe ispravi facu; cum nu te intuneci tu, soare, cind a apus cel ce atita a luptat pentru inaltarea crestinatatii? Ia haine de jale, tara, si te intristeaza pentru acela care sufletul si-a pus, ca sa te faca mare si tare; plingeti toate lemnele si pietrele, toti codrii si muntii, ca acela care va facea sa va veseliti de rasunetul numelui lui, astazi se rapuse intr-un chip mirsav si scirbos; plingeti, toti voievozii si capitanii, tineri si batrini, ca pe acela ce va invata a birui, il mincara fript crestinii cei nelegiuiti; intristati-va si voi ceilalti crestini, ca altul ca Mihai nu va veni asa curind sa va scape din ghiara paginului.
(1876)
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - I
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - II
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - III
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - IV
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - V
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VI
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VII
Aceasta pagina a fost accesata de 1730 ori.
