Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - III

Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - III

de Petre Ispirescu


Mare vilva se facuse intre romani si olteni, pentru minunea scaparii lui Mihai de la moarte. Pina si copiii vorbeau de asta intimplare fericita dupa care Mihai ramase viu nevatamat. Toata suflarea da lauda lui Dumnezeu, care a ocrotit pe nevinovatul, crutindu-l de osinda ce era sa-l rapuie.

Iara Mihai pleca. si ducindu-se la tarigrad se abatu prin Ardeal, si facu cunostinta cu domnul tarii, Sigismund Batori.

Boierii din Romania, satui si ei de nelegiuirile domnului lor Alexandru, se tinguisera la poarta otomana impotriva lui. Cind ajunse Mihai, plingerile boierilor venisera mai de-nainte la cunostinta sultanului.

Vistierul Iane, socrul banului Craiovei, aratind nevinovatia lui Mihai, sultanul se incredinta despre aceasta si mai mult dupa ce asculta pe insusi cel nevinovat; si adevarul graiurilor sale il hotari sa mazileasca pe Alexandru-voda, ceea ce si facu turcul, chemindu-l la sine.

Cind era cursul anilor 1593, Mihai banul Craiovei fu numit domn al tarii Romanesti. Pe atunci domnea: in Moldova Aron-voda; in tara leseasca Sigismund III; in tara unguririlor, imparatul Rudolf II; in tara turcului Amurat III; iara in Ardeal, stapinea Sigismund Batori.

De la un hotar la celalalt al tarii, toti intr-un glas da marire lui Dumnezeu pentru ca le tramise un om de nadejde.

Mihai, dupa ce lua cirma tarei, aduna la sfat pe boierii cei mari si le zise:

- Boieri dumneavoastra, iata, pronia cereasca mi-a ajutat sa urc treptele scaunului domnesc al dragei noastre tarisoare. Ranele ei sunt foarte mari, pe cari trebue sa le vindecam. Visteria este inecata in datorii; legea Domnului calcata in picioare de spurcatii pagini; locuitorii obositi de podvezi, angarale si biruri grele; oastea, nici numele nu i se mai stie. si fiindca un domn trebuie sa fie poporului sau parinte, iara nu gide, deci eu va chemai pe dumneavoastra sa ne sfatuim cu totii cum si ce fel sa facem a duce aceasta tara la limanul cel de mintuire, tara asupra careia priveghiaza ochiul cel neadormit al Maicii Domnului.

Boierii zisera unii una, altii alta; iar Mihai aduna toate sfaturile lor si le baga in cap; apoi se puse pe lucru.

Mai intii imparti poporul in pilcuri pilcuri, si le puse capitani tot unul si unul, pe banul Mihalcea si pe banul Manta, pe fratii Buzesti, pe Calomfirescu si pe altii. Apoi planui cum sa scape tara de jugul paginului spurcat. El trimise soli cu carti la domnii Moldovei si Ardealului, in care carti el zicea: "Eu, Mihai-voievod, domn stapinitor a toata tara Romaneasca, scriu fratelui meu Sigismund sanatate; si sa stii ca a venit timpul a pune in lucrare cele vorovite intre noi cind fu cu mergerea mea la tarigrad. Deci, sa binevoiasca maria-ta a trimite un boier credincios d-ai marieitale, ca sol, la scaunul domniei mele, cu care sa punem la cale ce se vor gasi de cuviinta."

Domnului Moldovei scrise:

"Eu, Mihai-voievod, domn stapinitor a toata tara Romaneasca, sanatate scriu fratelui meu Aron; si sa stii, frate Aroane, ca neprietenul se intinde ca pecingenea; deci, pentru a curma mersul raului, trebuiesc leacuri tari; si asa sa stii ca este dorinta mea, daca va vrea Dumnezeu, sa muiem cerbicea nelegiuitului; si maria-ta, fara sa zabovesti nici o cirta, ori trimite sol la scaunul domniei mele un boier credincios, sau sa binevoiasca maria-ta sa ne intelegem gura in gura."

Raspunsurile nu intirziara a veni. Dupa ce se intelese si cu domnul Moldovei, solii venira de la amindoi domnii, si tiind tainice sfaturi, la 5 noiembrie se facu juramintul de legatura intre cei trei domni cu mina pe sfinta Evangelie zicind:

"Juram sa mergem impotriva vrajmasului crestinatatii. Capetenia noastra sa fie Christos; iar noi sa ascultam cu oastea noastra de gasirea cu cale ce va face sfatul nostru al tutulor. Juram sa ne dam ajutor unul altuia, fiecare dupa putinta, si sa nu ne lasam pina ce nu vom infrina trufia paginatatii si pina ce nu vom istovi cu desavirsire pe nelegiuiti. Asa sa ne ajute Dumnezeu."

Dupa aceasta, cei trei domni poftira si tarile neamtului si lesilor a se uni cu dinsii, ca crestini ce erau si ei, spre a da aprig razboi necredinciosilor. imparatul Rudolf fagadui ca va da ajutoruri in bani, ceea ce nu facu deocamdata; iar craiul Sigismund nu vru sa-si strice prietenia cu turcii.

Apoi Mihai chema iarasi la sfat pe boierii sai cei credinciosi. in capul lor era mitropolitul Eftimie. Voievodul cel indraznet le spuse ce avea de gind sa faca si ceru sfat de la dinsii. Atunci se scula si mitropolitul, si dind binecuvintarea sa arhipastoreasca cugetelor domnului celui viteaz, indemna pe boieri a lua in nume de bine romanestile lui planuri si a-l urma pe caile adevarului, ale vitejiei si ale dragostei de tara.

Iara boierii, daca auzira sfintele voroave ale Mitropolitului, toti cu un glas raspunsera:

- Juram in cuget curat si pe romaneste ca vom urma domnului nostru oriunde ne va duce si oriunde ne va porunci sa mergem, pentru mintuirea tarii si scaparea legii de bintuielile vrajmasesti. Vom nesocoti orice primejdii, si vom da prin foc si prin sabie, ca sa biruim ori sa murim pina la unul. Paru mult bine lui voda cind vazu ca si boierii lui sunt insufletiti de aceeasi dorinta de care era si dinsul insufletit.

si plecind genuchii la pamint cu totii, se rugara lui Dumnezeu cu zdrobire de rarunchi, ca sa le ajute intru a face sa straluceasca adevarul crestinatatii si sa restatorniceasca sfinta cruce pe turnurile bisericilor, de unde o dase jos paginul cel spurcat, mintuind totdeodata si tara de jugul nelegiuitilor osmani ii.

Toate pregatirile se pusera la cale; si cind fu in dimineata de 13 noiembrie 1594, romanii si moldovenii ucisera pe toti turcii ce se aflau in Bucuresti si in Iasi.

Este grozav lucru sa vaza cineva urgia poporului. Iesea romanul de prin toate unghiurile, de prin toate vagaunele si navalea ca un duh de vifor asupra necredinciosilor. Veneau turcii valvirtej, iar romanii ii zdrumicau fara crutare.

Pe vremea aceea Giurgiu, Braila si Turnu erau coprinse de turci. Spurcaciunile de pagini ridicasera cetati cu niste ziduri de putea sa umble carul cu patru boi pe grosimea lor. Satele de prinprejurul acestor cetati se numeau raiale. Mahometanii luau biruri grele bietilor crestini. N-apuca sa oua gaina crestinului, si cite un nevoias de ciutac era aci, gata, gata spre a lua bietului roman ousorul din cuibul unde-l ouase gaina. si n-avea gura romanul sa zica ceva, ori sa se jeluiasca cuiva ca ii lua parul foc si era vai de maiculita lui care l-a nascut. Mierea, untul si vitele cite se scoteau si se praseau in tara, nimeni n-avea voie sa le cumpere de la romani, fara decit turcii. Ei cumparau numai cu numele, dara aievea, in loc de bani se pomenea bietul om cu cite un pui de bataie buna, sau cu cite o lovitura, doua de iatagan.

(1876)





Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - I
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - II
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - III
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - IV
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - V
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VI
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VII


Aceasta pagina a fost accesata de 915 ori.
{literal} {/literal}