Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - I
de Petre Ispirescu
Patrascu-voda era un domn bun, drept si temator de Dumnezeu. Cit domni el, tara incepuse a simti ca traieste.
Se dusese pomina de blindetele lui, pentru care si poporul il numi Patrascu-voda cel Bun.
Cind se dete sfara in tara ca maria-sa a mai dobindit un fiu, toata lumea se grabi a sarbatori aceasta intimplare. Mitropolitul tarii cu boierii se dusera la curtea lui voda, si vazind pruncul, se insuflara de sus si cerura sa i se dea numele de Mihail, caci la aratare li se paru a vedea intr-insul chipul voinicos al Sfintului arhanghel, mai-marele voievod al ostilor ceresti.
Domnul se indupleca si dete ascultare acestor cereri. De la o margine pina la alta a tarii se tinura veseliile trei zile si trei nopti, cind fu a se boteza pruncul.
Dupa moartea tatine-sau, Mihail crestea in frica Domnului. Marindu-se si mergind la scoala, el intrecea la invatatura si istetime pe toti copiii. Iara pe timpul lui Alexandru-voda III tara ajunsese in sapa de lemn prin hrapirile, nedreptatile si impilarile ce cazusera pe capul bietilor locuitori. Domnul se facea ca nu vede, n-aude nelegiuirile turcilor ce-l insotisera la inscaunarea sa. El insusi, ca un nesatios la inima ce era, bintuia cumplit tara cu asuprelele sale.
Ca sa puna mina pe domnie, avusese trebuinta de bani; si ca sa aiba bani, se imprumutase pe la turcii cei mai cu vaza de pe linga sultanul, carii mijlocira sa vie domn; se imprumutase adica cu carnete foarte mari si cu fagaduinta de a-i lasa sa-si tramita ei oamenii lor in tara, ca sa le scoata datoria.
Ianiceri, spahii, tot felul de ciutaci napadisera sateler. chinurile, jafurile si schingiuirile intrecusera orice masura. Bisericile Domnului ajunsesera grajduri pentru caii paginilor. Odoarele sfinte erau de batjocura. Bietul taran nu mai era stapin pe casa, pe vitele si pe coprinsul lui, caci lacomia japcanilor nu mai avea hotar.
Femeile si fetele crestinilor erau rapite si facute cadine. Pina si giamii incepuse spurcatul sa ridice pe mosia strabunilor nostri romani, cea udata de atitea ori cu singele lor. Nu numai atit, dara paginii prindeau la tineri si-i duceau in tara lor, unde ii turceau si-i bagau in oastea ianicerilor.
(1876)
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - I
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - II
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - III
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - IV
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - V
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VI
Ispravile si viata lui Mihai Viteazu - VII
Aceasta pagina a fost accesata de 2981 ori.
