Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea I

Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea I

de Petre Ispirescu


Spune la cartile cele batrine ca pe la inceputul veacului al XV-lea domnea in tara Moldovei inteleptul si bunul Alexandru-voda, care cu dreptul s-ar cuveni sa se numeasca: tatal si intemeietorul tarei Moldovei.

Mai intreg decit cei de mai naintea lui domni, el alcatuise multe asezaminte folositoare tarei, adica: scoli pentru invatat carte si stiinti inalte; cea dintii mitropolie in orasul Suceava; episcopiile de la Roman si de la Radauti; monastirile de la Bistrita si Moldavita, si le inzestra cu de toate trebuincioasele pentru lauda Domnului celui intreit sfint. El mai tocmi si boieriile mari in sfat, si facu legatura tare cu Vladislav, craiul lesilor, ca la orice primejdie sa sara unul pentru altul si sa se ajutoreze. Vestea despre intelepciunea acestui domn se spune ca ajunsese pina la Roma; iara Papa numea pamintul Moldovei craie. Pina si imparatul din tarigrad il lauda, caci numea pe domnul nostru Basileus, adica imparat, pentru care ii trimise in dar o coroana imparateasca. Murind Alexandru-voda cel Bun si Batrin, dupa o lunga domnie, lasase tara plina ca un stup cu de toate bunatatile. Dar vrajma ce intra de timpuriu foarte intre fiii sai, cum pururea se intimpla intre doi sau mai multi chivernisitori ai unei tari, aduse osti de limbi straine inMoldova, pe care o pradara si o arsera pe de toate laturile.

Inponcisarile dintre Roman-voda, Petru-voda, Alexandru si Bogdan-voda, aduse imparecheri intre noroade si aceste imparecheri gramadise asupra bietei tari nevoi si mai mari.

Acest Bogdan-voda, fiu din flori al lui Alexandru cel Bun, le-o facu cit de buna lesilor, care necontenit unelteau si turburau lucrurile in Moldova, pentru a in parte-si interes (sic!) si hraneau nadejdile poftitorilor de domnie.

si iata cum:

Cazimir, craiul lesilor, trimitind in Moldova o mare ostire si frumoasa ca sa rastoarne din domnie pe Bogdan si sa puie pe Alexandru, fiu lui Ilie, Bogdan se prefacu ca se invoieste sa se plece craiului si sa-i dea cite 7000 de galbeni pe an; dara cind apuca bine pe lesi intr-o padure, ii birui, asa ca putini au putut sa se mai intoarca teferi in tara lor.

Bogdan-voda avea un fiu pronumit stefan, viteaz cum nu se mai vazuse inca.

Spun, chiar, ca se cunostea intr-insul, din virsta cea mai frageda, o agerime de minte de nu putea nici un copil sa-l ajunga, si-i placeau armele cu deosebire. Nici unul din semenii sai nu era destoinic sa-i stea inainte nici la trinta, nici la voroava. La vinatoare mi-ti ucidea ursul in lupta dreapta, inarmat numai cu un cutit. Pentru aceasta sotii lui il porecleau zicindu-i Burduja.

El mostenise de la tata-sau cutezarea, iuteala si mestesugul mintii, iara de la bunul sau, Alexandru cel Bun, dreptatea, intelepciunea si inimosia. Dupa moartea lui Bogdan in batalia de la satul Rausenii, unde Petru Aron ii taie capul si-i lua tronul, stefan nazui la curtea Vladuluivoda tepes din tara Romāneasca, carele cu bratele deschise si iubire il primi. Cu ajutorul acestuia, stefan intra in Moldova si apuca calea Sucevei, la anul 1458; infrinse in doua rinduri pe Petru Aron si-l fugari in tara leseasca. Dupa aceasta chema pe mitropolitul Teoctist cu toate capeteniile clerului si calugarii, pe toti boierii, boierinasii, curtenii, pe razesi si popor, in cimpul numit Direptatea si le spuse ca nu din nebunia de a domni a gonit pe hrapitorul scaunului parintesc, ci din dorinta de a face Moldova mare si laudata. si, intrebind pe toata adunarea cu graiul blindetei, zise:

- Oameni buni, voit-ati voi sa va fiu eu domn?

Toti cei de fata intr-o glasuire strigara:

- intru multi ani de la Dumnezeu sa domnesti!

Paru mult bine lui stefan cind se incredinta ca poporul il voieste, si dupa ce fu ales la domnie si i se dete schiptrul (toiagul) si steagul tarii Moldovei, care steag avea pe de-o parte capul de zimbru, iara pe de cealalta Sfintul George calare, lovind cu sulita un balaur, el intra cu fala in Suceava la scaunul domnesc. stiind ca inceputul intelepciunii este temerea de Dumnezeu, cea dintii treaba a sa fu de a merge la biserica spre a aduce cintari de lauda celui Preaputernic.

Astfel a treia zi dupa intrarea sa in Suceava, stefan purcese la biserica cu toata fala domneasca. La poarta bisericei descalica. Mitropolitul Teoctist, cu episcopii, cu arhiereii, cu o multime de preoti si diaconi, il intimpinara cu sfinta Evangelie si cu cadelniti din care iesea tamiia cea binemirositoare, iara cetatenii cintau laude in cinstea sfintei Treimi, toti cu faclii aprinse.

Cind stefan urca cea dintii treapta, mitropolitul se cobori catre dinsul, lua sfinta Evanghelie din mina preotului ce o ducea si o dete domnului ca sa o sarute. Atunci cel dintii psalt incepu sa cinte: Vrednic este! Cind ajunse dinaintea altarului, domnul isi lua stema din cap si se inchina la sfintele icoane ale Domnului nostru Isus Christos si la a Preacuratei sale mame pe care le saruta.

Atunci episcopul de la Roman il lua de subtioara dreapta, iara episcopul de la Radauti de cea stinga si il dusera in sfintul altar prin usile imparatesti. Dupa aceea ocolira sfintul Pristol de trsi ori, iar psaltii cintau rugaciunile obisnuite la asemenea slujbe, sfirsind cu Isaiia dantuieste. Apoi domnul si amindoi episcopii ingenunchiara dinaintea sfintului jertfelnic. Mitropolitul, puind omoforul pe capul lui stefan, ceti molitva rinduita la ungerea domnilor, dupa care primi ungerea cu sfintul mir. La iesirea din altar, domnul fu dus pina la jetul domnesc, iarasi de subtiori, de cei doi episcopi.

si primind binecuvintarea mitropolitului, domnul veni in mijlocul bisericei, se inchina, apoi puindu-si stema stramoseasca pe cap iesi din biserica si se intoarse la locuinta domneasca cu acelasi alai ca la venire.

Trei zile tinura veseliile, in care zile isi alese sfetnicii.

in ziua a treia i se infatisara toti boierii. Domnul sta pe scaunul domnesc si fiecare ceata de boieri trecea pe dinaintea lui si i se inchina ca la un domn.

intii trecura: logofatul cel mare, vornicul cel mare de tara-de-jos, cel de tara-de-sus; pircalabul de Hotin; cel de Neamt-, cel de Cetatea noua, hatmanul si pircalab de Suceava; postelnicul cel mare, spatarul, paharnicul, visternicul, stolnicul si comisii.

Dupa acestia trecura: vornicul doamnei, cuparul, vataful de paharnicei, cel de stolnicei, cei doi vatafi de aprozi, cel de tirg si cel de curte. Apoi credinciosul, camarasul, vataful de copii din casa, pivnicerul, toti in capul oamenilor ce cirmuiau ei.

Mai trecura: velii capitanii de Suceava, de Iasi, de Cotnar, de Soroca, de Tecuci, de Dorohoi, de Covurlui, polcovnicul de curte, stolnicul de cazaci, capitanul Hatmaniei, Agiei, capitanul doamnei, ce avea steag de calarasi, si altii cu oamenii lor.

Asa se inscauna stefan-voda.

Pe vremea aceea, domnea in tara Romāneasca Vlad-voda tepes; in tara leseasca Cazimir IV; in tara turcului, Mahomet II; in tara ungurului Matei Corvin, si in Crim, Maengli-Gerai han.




Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea I
Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea II
Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea III
Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea IV
Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea V
Istoria lui Stefan Voda cel Mare si cel Bun - Partea VI


Aceasta pagina a fost accesata de 1117 ori.
{literal} {/literal}