Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea II
de Petre Ispirescu
A fost odata niste vremuri in care domnea in tara Româneasca un voda pre nume Vlad, poreclit tepes.
Acest domn era aspru foarte, dara drept. Pe hoti, pe mincinosi si pe lenesi nu-i putea suferi. El facu tot ce putu spre a conceni ast soi de oameni din tara. si de-ar fi domnit mai lung, spun ca era sa ajunga ca sa curete pamintul de niste asemenea iasme si poate sa si faca sa nu se mai nasca altele asemenea lorusi. Dara as! unde este norocul ala?
Pe vremea aceea un negutator din cetatea Florenta in Italia mergea la tara lui, cu multe scumpeturi nestimate si cu o mare suma de banet. El trebuia sa treaca prin Tirgoviste, pentru ca acolo era scaunul domniei pe vremea aceea. si fiindca auzise pe turci spuind ce patisera din mina lui Vlad-voda tepes, el credea ca românii sunt niste capcauni, sau cel mai putin niste tilhari de codru.
Cum ajunse in Tirgoviste se duse drept la voda, cu un dar bogat, si-i zise:
- Maria-ta, ursita m-a dus sa trec prin tara pe care o stapinesti maria-ta, cu tot avutul meu, agonisit printr-o munca jidoveasca de mai multi ani in partile rasaritului. tara aceasta este crestineasca. si ca sa nu se zica in Apus, unde ma duc, ca un crestin a fost jefuit de crestini, dupa ce a fost scapat cu fata curata de iataganul paginilor, cu genuchi plecate rog pe maria-ta sa te induri a-mi da citiva slujitori ca sa-mi fie de paza pina voi pleca.
Voda, iute ca focul cum era el, incrunta sprincenele cind auzi cererea ce i se face si zise:
- tine-ti darul, crestine. Eu iti poruncesc sa-ti duci tot avutul pe oricare din maidanuri, pe oricare din ulite, la verice (sic!) raspintie ce ti se vor parea mai singuratice si mai dosnice, si acolo sa-l lasi pina dimineata fara paznici, fara privighetori. si de ti se va intimpla vro paguba, eu sunt raspunzator.
Nu era de glumit. Porunca lui voda trebuia sa se indeplineasca, ca era foc si pirjol.
Florentinul, cu inima inghetata de frica, se supuse poruncii. Toata noaptea nu dormi de grije si de indoiala. A doua zi negustorul isi veni in fire cind isi gasi avutul precum il lasase. Se uita si parca tot nu-i venea sa creaza. Merse deci la voda si-i spuse ca tot avutul lui l-a gasit neclintit si, laudindu-i tara, spuse ca asemenea lucruri n-a vazut in nici o tara din cite a strabatut, desi calatoreste din tinerete.
- Cit face darul ce mi-ai fost adus? intreba voda.
Negutatorul se cam cirmea si se cam codea a spune. Voda starui. Dupa ce afla pretul, plati pina intr-una voda, apoi ii zise:
- Spune pe oriunde vei merge ce-ai vazut in tara mea.
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea I
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea II
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea III
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea IV
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea V
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea VI
Povesti despre Vlad-Voda Tepes - Partea VII
Aceasta pagina a fost accesata de 3993 ori.
