Statornicie betiveasca
de Petre Ispirescu
Ion era un om cinstit si harnic, nevoie mare. Avea la mina o adevarata bratara de aur. Mestesugul lui ii aducea din destul. Cind se punea pe lucru, el scotea intr-o saptamina mai mult decit altii intr-o luna. Vezi, ca era mester bun si dibaci. Unde punea el mina punea si Dumnezeu mila. Iesea lucrul girla din miinile lui si curat ca margaritarul. Ba am putea zice, fara mila de pacat, ca era cel mai bun mester intre megiasi. Numai, fiindca i se cam usca gitul, il uda cam des, ii placea, biet, picusul, cum se zice. Cind apuca la chef, nu era destul ca bea de se turlacea pina ce se facea turtai apoi satura pe toti lingaii, cari se adunau prinprejurul lu cu gloata. Cum am zice, mai mult risipea decit se indestula pe sine.
Din pricina asta ajunsese hainele pe dinsul de se hartanise cu desavirsire, ba inca ii iesise si parul prin caciula.
Nevasta-sa si copilasii se tineau dupa dinsul, goi si rupti, ca vai de ei. Iar el cauta sa-si inece amarul si necazurile in clondirile circiumarului.
Intr-o zi, cind era in toane bune si treaz, nevasta-sa ii zise:
- Ioane! Ce sunt astea, Ioane? Am ajuns de ris intre megiasi. Nu mai avem casa, nu mai avem masa. N-avem dupa ce bea apa. Saracia a dejugat la culcusul nostru. Copiii, abia se mai tin zdrentele pe dinsii, sunt jigariti si sfirsiti de foame. Pina cind ai s-o duci in nemernicia asta ce a dat peste tine? Lasa-te, Ioane, de betie, ca ne prapadim.
- Ai dreptate, nevasta. Vaz si eu ca am apucat drumuri rele. Am sa ma pui pe munca, si in doua, trei saptamini, o scot eu la capatii. Iaca, ma jur ca n-am sa mai intru in circiuma. Ei vedea tu cum o sa dam inainte, ca nu doara de florile marului sunt cel mai bun mestesugar in cetate.
Ion era treaz cind vorbi muierii sale unele ca aceste. si, ce e drept, era om de isprava cind era in toanele lui cele bune. De cum insa apuca de bea numai un ciocan de rachiu, isi pierdea mintile, nu mai era al lui.
Patru saptamini nu iesi din casa. in acest timp cistiga atita de-si plati datoriile si-i mai si ramase cu ce sa se intoleasca el, nevasta si copiii lui.
intr-o luni de dimineata plecara in tirg ca sa-si cumpere cele trebuincioase, de care aveau o lipsa mare. Mergind ei pe drum si apropiindu-se de circiuma unde-si cheltuia Ion paralele, acesta dodata statu in loc si-si zise: "Ioane! te-ai jurat sa nu mai intri in circiuma. Fii voinic, tine-te, si nu-ti calca juramintul." Apoi pornira iarasi.
Pirdalnica de circiuma ii sta in cale. De cite ori pleca si bietul Ion d-acasa dupa trebuintele lui, se impiedica de dinsa si atita ii era.
In ziua aceea, cind mergea cu nevasta in tirg sa tirguiasca, cum se apropie de circiuma, incepu sa inchiza ochii, ori sa se faca ca se uita intr-alta parte, si cu toata virtutea lui se tinu a nu se abate.
Dupa ce trecu de circiuma, iarasi se opri, si zise:
- Ioane, bravo! te-ai purtat bine de asta data. Esti bun de lauda. Aide sa ne cinstim barim cu un ciocan de rachiu.
(1883)
Statornicie betiveasca
Aceasta pagina a fost accesata de 1998 ori.
