Popa, calugarul si turcul

Popa, calugarul si turcul

de Petre Ispirescu


Un popa, un turc si un calugar se aflau in calatorie. Fiecare dintr-insii isi luase merinde de drum. Din intamplare, intalnindu-se launloc, si facand cunostinţa, se vorbira sa mearga impreuna, fiindca faceau acelasi drum.

Plecara ei catesitrei si o dusera bine pe drum; vezi ca se invoiau intre dansii; si asa, ajunsera cu bine la popas.

si punand masa sa se ospateze, calugarul isi scoase merindea si o puse la mijloc. Mancara cu toţii si se saturara. Calugarului nu-i mai ramase nimic din merindea lui. El avusese un crap umplut. Se mangaia in gandul lui insa ca pe deseara, unde vor manea, isi va potoli si el foamea din merindea tovarasilor; ca asa le fusese vorba.

Dupa masa se odihnira oleaca, apoi se sculara si o luara la drum. intinsera pasul si mersera tot povestind cand din carţi, cand din intamplarile lumii. si asa, nici nu prinsera de veste cand ajunsera seara la un loc unde se vorbira ei sa ramana peste noapte.

Adunara rascote de fraţior, aţaţara focsorul, se pusera pe langa dansul si intinsera masa. Turcul scoate un mielusel fript, stii colea, numai bun sa manance, sa mi se sature toţi trei.

Calugarul se trase de la masa, ronţai caţiva codricei de paine ce-i ramasese de la pranz; ca pe dansul, vezi, nu-l lasa legea sa manance carne.

Popa si turcul mancara de-si facura burta toba.

Se culcara si dormira, dupa ce mai povestira, te mira ce, din cele auzite de dansii.

A doua zi sculindu-se, se spalara pe ochi, isi facu rugaciunea fiecare dupa canonul sau si plecara iarasi la drum.

Mersera, mersera, mersera si din ce in ce se apropiau de locul unde voiau sa ajunga. Daca vazura ca mai e inca departe, se vorbira sa mai faca un conac; si deci se asezara la umbra unui copac mare si pusera masa, ca sa imbuce cate ceva.

Acum popa scoate si el merindele sale si le puse la mijloc. E! ce gandiţi ca era? Un purcel fript, si fript asa incat pielea purcelului sa ronţaiasca in gura cand o manca-o.

Calugarul si turcul se trasera de la masa scuturandu-si hainele, ca de alta aia.

Popa incepu a manca de ar fi facut pofta si celui mai satul om, necum unora obosiţi de drum si flamanzi.

Nu doara ca popa de florile marului ii poftea la masa; dar ca asa le fusese invoiala, sa manance cu toţii launloc, si la fiecare mancare sa se puna la mijloc merindea cate unuia.

Nu e vorba; popa radea pe sub mustaţi, vazandu-si tovarasii pacaliţi, dar nu se arata aievea ca rade de dansii.

Cum, necum, popa manca cu pofta si inghiţea dumicaţii, de parca nu mai fusesera de cand lumea.

Calugarul si turcul inghiţeau si ei in sec, nghiorţ!

Apoi apucara fiecare din ei ce bruma codricei le mai ramasese din ziua trecuta si se sileau sa-si potoleasca pardalnica de foame.

si uitandu-se la popa cu ce pofta manca, le lasa gura apa si rabdau in piele, ca n-aveau incotro; vezi ca pe turc nu-l lasa legea sa manance carne de porc; iara pe calugar, dupa cum mai zisei, nu-l lasa legea sa manance nici un fel de carnuri.

La urma urmelor, turcul, uitandu-se gales la popa, prinse a zice:


Hai! hai,
Popa Mihai;
Buna lege ai,
Peste ai papat,
Mielu tu mancat,
si singur acuma
Manci purcel, nu gluma,
haoa!



(Publicata in iulie-octombrie 1883)





Popa, calugarul si turcul


Aceasta pagina a fost accesata de 2724 ori.
{literal} {/literal}