Planul Sintului Petru
de Petre Ispirescu
Domnul nostru Isus Christos, in marea sa milostivire pentru neamul omenesc, merse odata in iad ca sa cerceteze pe pacatosii ce se munceau acolo, si sa vaza de nu este vreunul care sa-si fi ispasit pacatele si sa aiba parte de indurarea sa cea mare, ca sa-l ierte de osinda de veci. Domnul Christos era cu Petru Apostolul.
Dupa ce strabatu iadul si piezis si curmezis, Domnul Christos iesi afara. Petru se uitase acolo, privind la chinurile cele grozave ale pacatosilor si nu baga de seama cind iesi Domnul Christos.
Trezindu-se din uitucia lui, Petru se vazu singur singurel in mijlocul a milioane de draci, cari se uitau la dinsul cam chioris, si incepura a-l lua fiori de pe la spate, si hit in sus, hit in jos, nu gasi usa pe unde sa iasa; caci se afla in adincimile cele mai de jos ale iadului.
Ce sa faca ca el sa iasa de acolo? Sa intrebe nu ii venea la socoteala, ca sa nu pata vro alagea. Sa stea acolo, nu prea ii da mina, sa nu-i vie pofta diavolului sa-l inhate si pe dinsul. Ce sa faca dara? O intoarse si el la siretlic, si deci se prefacu ca ia masura iadului cu o ata ce se afla la dinsul din intimplare.
Incepu dara a bate la taruse si in lung si in larg cu niste bete ce gasi p-acolo, si se facu ca tot socoteste si tot inseamna mereu.
Tartorul dracilor vazindu-l trimise un scoloian de dracusor la dinsul ca sa afle ce face. Acesta alerga intr-un suflet si apropiindu-se, il intreba:
- Ce faci, aci, Petre?
- Ce sa fac! Iaca iau masura ca sa cladesc o biserica.
- Aici biserica?!
- D-apoi, da.
Dracusorul se repezi inapoi cu limba scoasa, de-i sfiriiau calciiele, si, gifiind, spuse tartorului cele ce auzise. Acesta tramise indata p-un alt drac mai in virsta ca sa pofteasca pe sintul Petru afara. El se arata sintului:
- Petre, zise dracul, domnul meu te pofteste sa-ti iei ale trei fuioare si sa te cari d-aci.
- Aceasta nu va fi, raspunse Petru, eu sunt adus aci ca sa fac biserica si biserica voi face.
Auzind tartorul de unele ca aceastea, facu un semn, si toti dracii mari si marunti, batrini si tineri s-adunara pe linga dinsul.
Nu stiu ce le sopti la urechie, ca unde mi se repezira necuratii, frunza si iarba, asupra sintului Petru, il luara cu nepusa masa, il dusera pe sus pina la poarta iadului si-l imbrincira afara.
Sintul se bucura, nu se bucura, cind iesi iarasi la lumina; dar dracii stiu ca se bucurara cind se vazura cortorositi de un mosafir ce le sta ca gunoiul in ochi, pentru care il si scoasera din iad ca pe o masea stricata din gura.
(1879)
Planul Sintului Petru
Aceasta pagina a fost accesata de 1862 ori.
