Parintele Bimbirica si maica preoteasa

Parintele Bimbirica si maica preoteasa

de Petre Ispirescu


Nu cunosc eu pe romanasul ala, care cel dintii a zis: "A tunat si i-a adunat”, ca, zau! daca ar fi mort, i-as zice: "Dumnezeu sa-l odihneasca in rindurile dreptilor"; iar daca ar fi viu, sa-i zic: "Bravo tie, om dezghetat! Fi-ti-ar gura aurita". si apoi nu cred eu, o data cu capul, ca vreunul din d-voastra, romani neaosi, sa nu fi auzit o data macar, in viata d-voastra, zicatura: "A tunat si i-a adunat".

Acuma sa va spui si eu ca pe parintele Bimbirica si pe maica preoteasa, sotia sfintiei-sale, a tunat si i-a adunat.

Cele ce veti auzi, sa nu care cumva sa va ispititi a crede ca le vorbesc de vreo pica ce as avea pe parintele Bimbirica. N-am nici in clin, nici in mineca cu sfintia-sa. Suntem departe unul de altul, cale ca de sase poste. Ne-am vazut de vro doua sau trei ori, imi pare, si atita tot.

Parintele Bimbirica este, cum se zice, tirt in cap, tirt in picioare. La stat ca de doi coti, subtiratic, pitigaiat si sui tocmai ca o nevastuica; la chip seamana ma-si: nici tu firicel de mustata, nici tu pufulet de barba. Pesemne o fi mincat din poama dracului.

si aci parintele Bimbirica se potriveste cu zicatura

Drag imi este neica spin,

Ca-i si tinar si batrin,

Cind ride parca plinge.

si asa si este. Te uiti la dinsul ca pielea pe fata lui a inceput a se posmagi; s-a smochinit; dara de tinar, tinar, n-are pe fata nici neam de tulei de par. Numai de pe piele 80 il cunosti ca e batrinicios.

Cind ride parintele Bimbirica, caci ride lesne, unde intinde o gura larga de-i increteste pielea pe obraji, pe nas si pe la marginile de dinafara ale ochilor; si trebuie sa bagi bine de seama ce naiba face parintele: ride ori plinge? La acestea adaugati niste ochi bolovanosi si d-asupra lor numai semne de sprincene, caci la dinsul sprincenele sunt ca in palma si parul din cap lung, strins la spate in chica, si iata chipul parintelui Bimbirica.

O asa pitcoace de om, vazindu-l imbracat cu anteriu si giubea lunga pina in calciie, strins la piept si cu potcap, nu stiu de ce, ca te umfla risul si iti vine sa-l arati cu degetul si sa zici ca: pare ca e un ciine cu oala in cap.

Parintele Bimbirica este invatator. A invatat cartea pina la briu si acum invata si dinsul pe copilasi sa cunoasca buchile; este, adeca, institutor la clasa I a unei scoale primare.

Unii parinti d-ai copiilor isi sperie prasila cu parintele Bimbirica in loc de goga. Nu ca parintele ar avea fiori; fereasca Dumnezeu! dara pentru ca asa este invatat romanul sa zamisleasca pe goga al copiilor dintr-un om care le bate lor la ochi.

s-apoi parintele propovaduieste copilasilor cit se poate de bine foloasele legii, datoriile lor catra parinti si catra ei insisi. Sa va duca Dumnezeu sa-l auziti numai! Copiii baga lesne la cap invataturile lui; vezi ca parintele nu doara de florile marului a trecut si prin seminar. Numai sa-l vedeti d-a minune!

D-aia si copiii, cari merg la scoala parintelui Bimbirica, ies, tem cu invatatura, tem cu sfiala de chipurile si cinurile bisericesti.

Parintele Bimbirica sta bine; are doua venituri: partea de la biserica unde slujeste si leafa de la scoala. Maica preoteasa stie una ca asta si d-aia se vede ca si d-ei i cam cere mereu la mode.

Numai un lucru nu prea e placut parintelui. Fiind putintel si putere trupeasca are cam putina; nu poate, vedeti d-voastra, sa-si scoata din capete cind da peste dinsul vrun zabrac. Nu ca ar fi tocmai, tocmai toba batailor; doar ca maica preoteasa il surchideste, citeodata, iar tovarasii sai de la biserica-i poarta pica pentru ca cistiga mai mult decit ei, si nu prea vor sa-l ia cu dinsii, la zile mari, pe la enoriasi.

Dara daca parintele staruieste sa se foloseasca de drepturile sale, tovarasii il fac sa simta putinatatea trupului sau. Asa ceva s-a intimplat odata la o zi mare, cind unul dintre preoti, un galigan, i-a scris pe obraz cele cinci degete uriase ale lui.

Parintele Bimbirica voind sa urmeze povetile Evangeliei, pe care o propovaduieste, si unde zice ca: "daca cineva te loveste peste un obraz, tu intoarce-i si pe celalalt", ar fi voit, vedeti d-voastra, sa o ia drept gluma,sa o faca tacuta, sa o lase in rasplata Domnului; dara maica preoteasa l-a pus pe foc, sa traga in gura la mitropolie impotriva unei astfel de infruntari. De gura preotesei, asa a si facut parintele si si-a dobindit dreptul. insusi judecata consistoriului a gasit cu cale ca drept are parintele sa umble cu tovarasii pe la vizite, deoarece isi face la biserica toate datoriile. si, adevarul vorbind, si-le face ca tot preotul.

Parintele Bimbirica primeste sa-l cinsteasca oricine va voi. Ma rog, nu este popa? Odata insa, cind si-a luat leafa de institutor, nu stiu cum l-a muscat sarpele de inima, ca a cinstit si dinsul cu cite o cafea pe doi din tovarasii sai invatatori.

Daramite cind s-a dus acasa cu patruzeci de bani lipsa din leafa? Aoleo! unde era Dumnezeu sa mi-l vaza? P-aci, p-aci era sa-l incaibere maica preoteasa.

A doua zi s-a jeluit bietul parintele Bimbirica de patania ce era sa pata si s-a jurat ca nu va mai cinsti pe nimeni in viata lui. Maica preoteasa a imblinzit pe bietul parintele Bimbirica ca pe un catel si de zece ori pe zi il face sluj! daca nu mai mult. Acum, Dumnezeu sa ma ierte, imi scutur haina si ma lepad ca Iuda de Christos, fiindca nu voi sa iau pe sufletul meu si sa caz in pacate incredintind cele ce am sa va spui. Cum am cumparat-o asa o vinz.

Ori ca parintele Bimbirica a fost un salbatec din padure si ce trebuie sa fi tras maica preoteasa pina sa-l imblinzeasca! sau ca mutra parintelui fiind nurlie, i-aluneca ochii in alta parte si biata maica preoteasa cit l-o fi mustruit pina sa-l faca a-si cunoaste stapinul! Caci adevarul vorbind, cind striga odata maica preoteasa la parintele Bimbirica: "Te dau!", acesta intra in pamint, cum se zice, intocmai ca cateii, cind aud de la stapinii lor vorba "sluj"!

Maica preoteasa, durdulie si grasulie, cum a lasat-o Dumnezeu, adesea aude soptindu-se prin preajma-i porecla de giamala. S-ar supara domnia-ei foc, dara nu stie pe cine sa-i casuneze, caci astfel de cuvinte se soptesc, nu se vorbesc si nu se stie din care gura sa fi iesit. Pentru aceasta se inarmeaza si dumneaei cu duhul blindetei si trece cu vederea asemenea birfeli.

Mai-nalta decit parintele cu potcap cu tot, aproape cu o schioapa, maica preoteasa nu vrea sa stie de trei ca parintele Bimbirica. D-aia si sotul ei nu se baga, nu se amesteca in trebile ei. E tantose maica preoteasa si poate am gresi daca am zice ca e stapinita de niscaiva pretentii nesocotite cind ea isi cauta dreptul.

Sa vedeti ce i s-a intimplat odata. Era ziua impartirii premiilor la scoala de baieti. Barbatul dumneaei, sfintia-sa parintele Bimbirica, este ca invatator la acea scoala, dupa cum va spusei.

Lumea se adunase si era gloata. Stau oamenii intesati ca sardelele. Maica preoteasa, nu stiu de ce, dara intirziase. Poate ca, pina sa se gateasca, pina sa se dichiseasca, timpul trecu si cind baga de seama era tirziu. Ca sa ramiie sa nu fie fata la o ceremonie unde avea dreptul sa mearga, era peste poate. Vezi ca maica preoteasa se faleste cu un asa odor de barbat procopsit ce are. si cum sa nu se faleasca cind el este si popa si institutor!

Cu graba porneste de acasa si intr-un suflet ajunge la locul unde era sa se imparta premiile la copii.

Aci daca ajunse, un cerc de oameni de toata mina incingea mijlocul cortului sub care era sa se savirseasca ceremonia.

Sa stea la coada cozilor fara sa vaza cum se resfringe si asupra-i vrednicia institutorului, sotul sau, nici ca era de gindit. Sa patrunza cercul de oameni, era greu de tot. Ce sa faca?

Maica preoteasa gasi mijlocul si iaca cum ajunse tocmai in fruntea celor poftiti la serbare. incepu a da coate in dreapta si in stinga si a se strecura printre multime. Celor ce indraznea a i se impotrivi si a nu-i deschide drum sa mearga inainte, le zicea cu grai politicos:

- Ma rog, domnilor, faceti-mi loc sa trec, caci eu am dreptul sa fiu la fata locului, ca una ce barbatu-meu are doua ranguri.

Celor mai dirzi le adauga:

- Nu intelegeti, ghiorlanilor. ca fara mine nu se poate face tirmonia? Dati-va la o parte, ca sa trec inainte, caci eu sunt chemata si pe mine ma asteapta.

Cu chipul acesta maica preoteasa putu sa treaca printre multime si cum ajunse se si incepu serbarea.

Nu ca maica preoteasa ar fi stapinita de patima desertaciunii; fereasca Dumnezeu! dara ar voi ca toti sa-si cunoasca lungul nasului. De aceea sa nu impinga pacatele pe cineva care-i are cunostinta sa nu-si ia caciula din cap cind o intilneste si sa nu-i zica: "Sarut mina!"

Ca deodata se pomeneste cu d-ei ca-i sare drept inainte si-i zice:

- Da bine, domnule, stigleti ai in caciula si ti-e frica sa nu scape, de nu ti-o iei din cap cind intilnesti pe femeia parintelui? Ori ti-e teama sa nu-ti raceasca condrateii?

si daca nu-i zici: "Sarut mina”, cum se cuvine unei preotese, ci: "Cu plecaciune!” ori: "Buna ziua!” atunci dumneaei indrepteaza vorba catra vreunul d-alaturi si tare ca sa auza nenorocitul ce nu s-a tinut de obiceiul statornicit de cind. lumea si pamintul:

- Vedeti d-voastra, ce mojicie! in ce s-o fi sumetind d-lui de nu-mi zice: "Sarut mina”? Adeca nu-l stiu eu ce calic e? Dara mie ofiteri, capitani, bre! tot oameni unul si unul, ostasi de cari au fost cu militarii in orasul nostru de carantina (de garnizoana voieste d-ei sa zica) mi-au zis: "Sarut mina!" iara nu un talaleu de cei ce fluiera in biserica, ca d-lui! Maica preoteasa era prietenoasa, nevoie mare. Cind apuca pe cite cineva care sa-i vaza de copii, apoi colinda toate cunoscutele, la orice timp ar fi.

Odata, dara asta numai odata s-a intimplat, femeia unui profesor veni ca s-o vaza. Dumneaei, maica preoteasa, o ruga frumos sa nu se supere si s-o astepte putintel. Apoi iesi pe usa.

Femeia profesorului, crezind ca iese sa pregateasca ale dulcetei si sa o aduca, astepta, pina ce i se uri. Asteptind sa se intoarca maica preoteasa cu dulceata, apuca pe unul din copii si-l tinu ca era sa caza din palimar sa-si sparga capul; impaca pe altul carele dase cu piciorul intr-un ghimpe si sterse pe cel mai mic carele se intinase cu desavirsire. Apoi tot asteptind, incepura copiii sa scinceasca ca le e foame.

Biata femeie a profesorului cauta in sus, cauta in jos, ca in casa streina, spre a gasi ceva cu care sa momeasca foamea copilasilor pina sa vie muma lor. si, vazind un dulap ce aveau ei acolo, il deschise si scoase din el nitica piine si brinza ce gasi: dete posidicului cite o bucata si-i opri din plins.

Puteti sa judecati ciuda femeii care nu se putea duce sa-si vaza de treburile ei.

Cind veni si maica preoteasa, tocmai, hei! cam inde seara si auzi ce s-a intimplat, prinse a zice:

- Auzi, d-ta leiculita, broastele naibii, ce sa faca ele! Nu te supara, leica, lasa ca am eu ac de cojocul lor. Sa ma ierti ca am intirziat nitel, avusei nitica treaba colea la alde leica cutare si stii d-ta, de! omul stie cind pleaca d-acasa, dar nu stie cind are sa se intoarca. Drumul soroc nu are.

Maica preoteasa nu este vro mindra d-alea de care socotiti d-voastra. As! li este intr-o nimica sa puie o fusta de stamba pe d-ei, sa-si stringa nitel parul intr-o legatura si cu picioarele goale in papuci sa strabata tirgul, cind are cite ceva grabnic de facut. si nu arareori se intimpla sa o vezi cercetindu-si vecinele in asa hal.

Dragostea catra prietenele d-sale este si mai invederata cind apuca sa-i caza d-ei tronc! la inima cite cineva. Nu alege timpul, ci se duce pe la dinsa oricind ar fi, si intinde vizita cit de mult s-ar putea. Drca vine tocmai catra prinz si vede pe casnici cam st injenindu-se le zice:

- Mi se pare ci sunteti asupra mesei. Nu va deranjaisiti! Poftiti de va ospatati ca stau eu aici singurica pina va veti scula de la masa. Acum d-voastra cum dati cu socoteala? Poate-se una ca asta? Ba nu, zau! marturisiti!

Casnicii ori ca o poftesc la masa cu dinsii, sau ca se lipsesc si de mincare si de tot. Ma rog, cum ar putea sa-si lase musafira singura si ci sa se ospateze! Maica preoteasa e tinara si d-ei, ii da de! inima brinci sa se poarte dupa moda. Parintele, vede d-lui ca maica preoteasa are dreptate si d-aia se sileste si el, biet, in tot chipul sa-i implineasca pofta inimii.

La un Paste, parintele pusese in gind sa faca sotiei sale o rochie de catifea si umbla d-a-n-citelea sa gaseasca un cumas care sa placa durduliei preotese.

Parere de rau ca atuncea n-au mai simtit acesti soti in viata lor, ca nu putura sa-si faca voia.

Caci nu stiu cine s-a apucat sa le spuie ca in primavara nu se fac rochii de catifea, fiindca asemenea rochii sunt pentru cind timpul e rece.

Nu e vorba, cunoscura si dinsii ca asa cam este; si d-aia aminara si ei cu facutul rochiei de catifea pina la alte vremuri mai priincioase. Parintele Bimbirica s-ar mai imprieteni si el cu oameni, i-ar da inima si lui sa mai iasa si el la obraze, cum se zice; dara se teme de groaznicul: "Te dau!” al cucoanei preotese, cind nu i-ar veni ei la socoteala cunostintele ce ar face parintele.

Maica preoteasa nu este d-alea prefacutele. La ea nu se stie ce sunt istericalele, lesinurile, plinsetele, cind vrea ceva. Ea stie o dreptate. Cind nu-i place vrun lucru, ea il spune d-a dreptul, pe sleau, cum se zice. Cind vrea cineva sa o calce pe coltul islicului, povestea aluia, ii sare tandara; si apoi sa te tii la raspunsuri cari de cari mai potrivite cu impregiurarea, mai politicoase si mai impungatoare pentru cei ce ar vrea sa o atinga.

Iara cind parintele socoteste cu mintea lui vrun lucru mai altfel de cum il socoteste dragalasa lui jumatate, infioratorul "Te dau!" face pe bietul parintele Bimbirica sa cunoasca in cele mai din urma ca maica preoteasa are dreptate si socoteala ei este si a lui.

Altminteri aceasta pereche traieste bine; caci parintele de teama sa nu se faca vrun scandal, ma rog, tagma bisericeasca nu este? inchide ochii, se face ca nu baga de seama cind maica preoteasa este intaritata. Apoi ea spune ce spune si in urma tace din gura, daca nu este nimeni care sa i se impotriveasca.

Asta nu va sa zica a tunat si i-a adunat? si dupa cum zisei la inceput, nu iau pe sufletul meu adeverirea acestei povesti. N-am nici in clin, nici in mineca cu parintele, l-am vazut de vreo doua sau trei ori, imi pare, numai asa ia, in treacat, incolo nimic. Ba inca pe maica preoteasa n-am vazut-o niciodata. Tot ce va povestii, megiasii lor mi-au spus. Cum am cumparat-o asa o si vind.





Parintele Bimbirica si maica preoteasa


Aceasta pagina a fost accesata de 1100 ori.
{literal} {/literal}