Pacaliciul pacalit
de Petre Ispirescu
Un mosnean chiabur, plin de bucurie pentru ca se intorsese fiu-sau dinnauntru, unde fusese sa invete carte inalta, pofti pe vecinii sai, toti mosneni ca si dinsul, intr-o seara, ca sa le infatiseze copilul; iara acesta sa-si arate procopseala. Ce e drept, baiatul invatase carte pina din sus de briu, si dascalii il laudau ca este ascutit la minte.
intre cei poftiti, se afla si o rugina de mosnean, pacalici, ce voia sa riza de toata lumea cu apucaturi de propasire.
Pe cind cei adunati ascultau cu nesati si erau multumiti de vorbele tinarului, iara acesta raspunzind tutulor cu vorbe iscusite, tot din carte, pacaliciul zise:
- Domnule firoscos, cum bag de seama, dumneata ti-ai uitat si limba de cind ai plecat din tara. Vezi ce va sa zica procopseala dobindita de la streini!
- Ba nicidecum, domnule, raspunse junele. tiu la limba tarii mele, cum tiu la tatal meu, care mi-a dat zile.
Cind eram in streinatate, o parte din zi o intrebuintam a citi si a scrie romaneste.
- Bine, daca este asa, cum se zice la ceea care se afla in pahar?
- Cum sa se zica? Iaca apa.
- E, nu e ce-ti spui eu? Asta se cheama udeala, baiete.
Toti cei de fata se umflara de ris. Junele zimbi si dinsul de mila.
Mai apoi, voind pacaliciul sa-si aprinza ciubucul, intreba iarasi:
- Domnisorule, dara la asta ce se pune d-asupra ca sa se aprinza ciubucul, cum se zice?
- Foc, cum vrei sa-i zica? ii raspunse tinarul.
- Hei! Tot ce-ti spuneam eu ca ai uitat româneste. Asta se cheama mingiiere. Cum te mai mingiie el iarna, cind stai in casa linga vatra, si afara e viscol si zloata? Dara la asta care se linguseste si se tot freaca de piciorul meu, cum ii zice pe româneste?
- Dumneata, domnule, ma intrebi niste lucruri pe care ti le-ar putea spune si copiii. si daca raspunz la ceea ce ma intrebi, o fac numai de buna-cuviinta pentru adunare si de respect pentru perii dumitale cei albi. Asta, domnule, se cheama pisica ori mita.
- Nu te supara, domnule firoscos, de intrebarile mele. Lucrul este invederat. Ai uitat limba romaneasca si ai invatat pe cea pasareasca. Iata, dobitocul asta isi spune singur numele, pe cind dumneata vorbesti alandala. El se cheama hirtitoare, n-auzi cum face hir! hir!
Musafirii incepura a se plictisi. Junele nu se tulbura, ci cugeta.
in cele de pe urma, ruginitul batrin trase pe tinar la o parte spre fereastra si, aratindu-i aria din batatura tata lui sau, il mai intreba:
- Ei bine, dara aia de colo cum se cheama?
- Se cheama arie, domnule.
-Ba nu; aia se cheama procopseala, domnisorule, caci de n-ar fi ea n-am avea ce minca, nici cu ce sa ne ducem innauntru, pe la soacati si pe la cine stie unde, ca sa invatam cite in luna si in soare, numai cum sa ne procopsimnu invatam.
Adunarea incepu a se sparge. Musafirii plecara.
A doua zi, sarbatoare fiind, toti musafirii mersera sa ia cafeaua, dupa iesirea de la biserica, la domnul mosneanul cel ruginit, ca unul a carui locuinta era mai aproape de biserica.
Cu batrinii, merse si tinarul.
Casa acestui mosnean avea coprinsurile ce au toate casele de proprietari mosneni. Aria era in ograda mai d-a parte. Pe cind cei batrini stau la taifas, sorbind cafeaua si vorbind cite nagode toate, intra repede junele strigind:
- Sariti toti cu totul! Hiriitoarea a luat mingiierea in coada si a dat fuga afara din casa. De nu veti ajunge mai curind cu udeala, se duce dracului toata procopseala.
Ruginitul uitase de ceea ce flecarise seara trecuta. Acum nu intelegea nici el ce va sa zica aceste vorbe insirate. Dara dupa ce ii deschisera capul cei adunati, pricepu primejdia ce-l amerinta. Alerga indata cu toti argatii si scapa cu fata curata.
Tinarul isi izbindise pentru infruntarile ce patise de la dinsul. Pasamite el legase un carbune aprins de coada pisicii si-i dase drumul in arie pe linga care erau aduse mai multe clai de griu.
(1879)
Pacaliciul pacalit
Aceasta pagina a fost accesata de 2385 ori.
