Negutatorul si chirigiul

Negutatorul si chirigiul

de Petre Ispirescu


A fost odata un negustor. Pe ce punea mana ii iesea inde bine. Era drept, cinstit si nu se bucura la simbria slugilor. El platea tuturor pana intr-una. Negotul lui crestea si el din zi in zi se facea mai de omenie. Unde se pomenea la dansul judecata! El mai bine vindea mai ieftin si pe bani gata, decat scump si pe datorie.

Cu toate ca umbla cu dreptatea in san, in cele din urma intr-o zi, o pati si el. Ca sa desfaca marfa mai repede spre a-si aduce alta noua si sa prefire prin pravalie mai multa marfa, el mergea la toate balciurile.

Odata, vrand sa mearga la un balci mai departat in tara vecina, inchirie un car pe seama sa. il incarca cu marfa din obicei si pleca.

Pe drum, afla negutatorul de la chirigiu ca putin mai-nainte este o padure, care cade pe hotar, fara seaman de mare: copaci mari si nalti pana la nori, crang, hatis, de toate se afla acolo. De aceea si este vestita de multimea talharilor.

- Nu e pui de om, zicea chirigiul, care sa scape din mana astor talhari. Asa de rai si mesteri sunt!

- Eu n-am auzit vorbindu-se d-alde astea pana acum despre aceasta padure, raspunse negutatorul chirigiului; ce tot floncanesti tu?

- Aoleo, jupane! Care va sa zica n-ai auzit nimic pana acum? Daca este asa, sa-ti insir eu vreo cateva intamplari. Mai antart in padurea asta au fript talharii un negutator de viu, punandu-l in frigare. si pentru ce? Pentru ca n-a vrut sa li dea banii ce-i avea la dansul intr-un chimir, dupa ce-i luase toata marfa. Acum un an au caznit un boier pana i-a iesit sufletul, parlindu-l cu fiarele rosii ca focul pe piept si pe spinare, ca sa dea bani. si cand l-au cautat, dupa ce a murit, clei de tufa! N-au gasit la dansul nici o lascaie, macar sa orbeasca un soarece. Estimp, nu mai departe, estimp au batut si chinuit pe un biet negutatoras, de abia a scapat cu sufletul si cand colo, ce sa vezi? Douazeci si cinci de lei avea in punga. I-au luat talharii si tot nu credea pana nu i-au intors buzunarele pe dos si nu l-au purecat prin toate colturile hainelor. Cu patura l-a adus acasa, bietul negutator! ti-era mai mare jalea sa te uiti la el.

- Cele ce spui tu, ma, nea chirigiu, ma inspaimanta de ma ia fiori de groaza. Mai imi vine sa ma intorc indarat.

- Ia fugi de-acolo, jupane, nu mai fi copil. Pai nu stii ca esti cu mine? Lasa ca te duc eu de nici capul sa te doara, ba nici un firicel de par sa nu se clinteasca.

- Lesne e a zice, anevoie a face.

- Daca e asa, stai, da-mi hainele Dumitale sa ma imbrac cu dansele si Dumneata ia pe-ale mele, sa te faci chirigiu si eu negutator, pana vom trece padurea.

Negutatorul vazand ca chirigiul atata il incredinteaza ca vor trece padurea fara sa li pese nimic, se invoi a schimba hainele. Asa facura, si trecura padurea fara sa intalneasca nici umbra de om. Dupa ce se vazura la capatul codrului, negutatorul multumi lui Dumnezeu c-a scapat cu fata curata, apoi zise:

- Da-mi hainele, chirigiu, si na-ti pe-ale tale.

- Ce sa mai stam acum sa ne dezbracam, raspunse chirigiul, vremea e tarzie si sa nu ne apuce noaptea pe drum. Aidem pana la hanul ce se vede; acolo o sa si ramanem asta-seara.

De cum ajunsera la han, chirigiul se dete jos din car si, uitandu-se la negutator, prefacandu-se cam ingrijat, zise:

- Chirigiu, sa ingrijesti bine de marfa. Uite, am sa zic carciumarului sa-ti dea o oca de vin si, de-mi vei fi credincios si fara sa ma superi, ca pana aci, lasa ca te mai multumesc eu peste chirie.

Apoi, intrand in camara cea mai curata, porunci sa gateasca cina.

Bietul negutator cand auzi asa, bleosdi ochii la dansul si inmarmuri. El nici ca visase ca o sa-i faca vreun renghi. Se uita la dansul, cum intra in carciuma fudul si-l masura cu ochii de sus pana jos.

- Ce sunt fleacurile astea pe tine? Da-mi hainele si du-te de-ti vezi de cai. Te-ai trecut cu gluma. in haine am hartii trebuincioase si banii de cheltuiala.

- Ce neam esti, tu, ma? ii raspunse chirigiul. Eu te-am tocmit sa-mi duci marfa pana la balci; daca ti-a abatut partagul, descarca marfa si du-te cu Dumnezeu; eu imi gasesc alt chirigiu. Atata paguba, cat si dobanda! Lac sa fie, ma, broaste multe. Nu care cumva socoteai ca o sa ma inchin eu la tine cand iti vine tie pandaliele?

si prefacandu-se a-i fi mila de dansul, spunea hangiului ca-i pare rau de el, ca vede semne de nebunie la bietul chirigiul sau. il lauda ca altminteri a fost pana aci un om prea de isprava si ca nu-l suparase pana in ceasul acesta nici cat negru sub unghie.

Negutatorul, neavand incotro, se socoti ca ar fi mai cuminte sa taca si sa-l duca pana la orasul vecin si acolo sa-l traga la judecata. Se duse deci la grajd de ingriji de cai, cum facea chirigiul, apoi se culca in car spre a vedea de marfa.

A doua zi, prefacutul negutator se scula dis-de-dimineata; porunci sa prinda caii la ham, ca sa ajunga in oras mai de timpuriu.

Bietul negutator cel adevarat se supuse fara a zice nici carc.

Platira la han si plecara. Dupa ce ajunse in oras, cea dintai treaba ce facu adevaratul negutator fu de a se duce la judecatorie si a trage in judecata pe chirigiu.

Numaidecat, fiind chemati inaintea judecatorilor, bietul negustor spuse siritenia pricinii, cum se intamplase sa treaca, prin padure, cum il inselase chirigiul de-i luase hainele, si cum acum nu mai voieste a le da, sub cuvant ca el este negutatorul.

Atunci si adevaratul chirigiu raspunse:

- Boieri Dumneavoastra, nu stiu ce sa zic de omul acesta. A innebunit, ori e luat de iele! Eu l-am tocmit sa-mi duca marfa pana la balci. M-a dus o bucata de drum ca un om in toata firea. Cand ma pomenesc deodata ca-mi vorbeste de haine, de bani, de hartii, de marfa. Eu l-am lasat sa hondraneasca si mi-am cautat de treaba. Iar daca am vazut ca se ingroasa gluma, i-am zis sa ma aduca pana in acest oras, sa-i dau ce o fi cu dreptul si sa ma lase in pace. Aci ma vad tras la judecata. Este de crezut ce aiureaza el? Nu vedeti Dumneavoastra din spusele lui ca trebuie sa-i lipseasca vreo doaga?

in zadar bietul negutator cel adevarat marturisea in cuget curat cum se intamplase lucrurile, ca rau si fara cale protivnicul sau il face nebun, luat de iele, ca-i lipseste vreo doaga, sau ca aiureaza; in zadar spuse ca l-a ferit sfantul pana acum de unele ca acestea si se ruga de judecatori sa-i faca dreptate si sa nu mai dea voie protivnicului sau sa-l mai si ocarasca dupa celelalte toate.

Judecatorii, daca vazura ca n-au de unde sa apuce pe vinovat, le spuse sa vina a doua zi. Dupa ce plecara, judecatorii se sfatuira cum sa faca sa prinda pe vinovat. Ei vazura limbutia si sumetia unuia, precum si linistea cu care vorbea celalalt. Ei mirosira in care parte este dreptul, dar nu puteau sa puna mana pe viclean. stia, hotul, cum sa se pazeasca ca sa nu-l prinda in vorba! in cele mai de pe urma, unul din judecatori zise sa-l lase pe mana lui sa mai faca o incercare. si asa se invoira.

A doua zi, cand venira la judecata, mai spuse unul, mai spuse si cellalt siritenia pricinei, si nu merse mai departe ca in ziua trecuta. Nici o domirire. Judecatorii se trasera la chibzuire si cand venira iara, dete hotararea. Judecatorul care se insarcinase zise:

- Pricina Dumneavoastra s-a judecat.

Apoi, uitandu-se catre jeluitor, adauga:

- Deoarece, dragul meu, nu poti dovedi nici intr-un chip dreptatile Dumitale, vezi-ti de caruta si de cai, ca alt n-avem ce-ti face; iar Dumneata, zise catre cellalt, tintindu-l drept in ochi si vazandu-l ca-i zambeste mustata, fii linistit, si stapaneste-ti marfa si averea in pace. Acum duceti-va cu Dumnezeu.

Dar pe cand se gateau a pleca, unul cu bucurie si altul cu mahnire in suflet si tocmai cand deschise usa si amandoi erau pe prag voind a iesi, judecatorul striga repede:

- Chirigiu! Chirigiu!

- Aud! raspunse adevaratul chirigiu, urechea lui fiind dedata din copilarie a auzi chemandu-l astfel.

- stiam eu ca tu esti cel cu musca pe caciula, zise judecatorul si dete hotararea ca adevaratul negutator sa-si ia averea in stapanire, iar pe chirigiu il baga la dubeala.

Asa judecatori! Odata dreptate!
incalecai pe-o sa si v-o spusei asa.


(Publicata in 17 noiembrie 1872)






Negutatorul si chirigiul


Aceasta pagina a fost accesata de 2815 ori.
{literal} {/literal}