Multe mestesuguri nu folosesc totdauna
de Petre Ispirescu
Prin niste hatisuri, intr-o poiana, omul pusese mai multe curse pentru fiare salbatece. Un biet cocor, nu stiu cum se rataci de stolul lui, ca-l apucase seara pe drum. Lasindu-se jos, ce facu el, ce drese, ca numai clapc! dete intr-o cursa d-ale omului. Vru el sa scape; si zbate-te in sus, zbate-te in jos, nimic! si mai saltind, si mai zmucind, as! unde sa scape? ca latul il apucase bine. Semne de scapare nu era. Ramase dara locului pina dimineata.
Peste noapte o vulpe dete si ea in o alta cursa. Pasamite, mirosise ea ceva, asa cam a carne, socotea ca a dat de vrun chilipir, si venea sa-si cerce maselele si ghiarele in el; dara o pati, si ramase si ea acolo.
Cocorului ii ticiia inima de frica; iara vulpea isi lingea mustatile privind la cocor, dupa ce se lumina de ziua, si prinse a zice:
- Vezi ce patii, cumetre cocor? Eu, auzind aseara ca ai dat in lat, veneam sa ma cerc de cumva as putea sa-ti dau vrun ajutor si iata ca dadui si eu in altul.
- Vaz, cumatra vulpe. Dupa cum bag seama, nu crez ca veneai tu cu vrun cuget curat.
- Ba sa ma ierti! Veneam cu un cuget destul de curat, si inca prea curat, ca-mi era burta goala; nu mincasem de doua zile. E, ce ne facem noi acum?
- Ce sa ne facem? Iaca fiecare cum vom putea.
- Eu am o suta de mestesuguri. Ce dracul doara voi putea scapa eu cu vrunul din ele. N-o fi omul atit de al naibii, sa le priceapa pe toate! Dara tu cite mestesuguri ai?
- Eu am numai unul, si s-ala nu stiu de mi-o ajuta la ceva.
Inca vorbind, iata ca omul venea sa-si cerceteze cursele, si nimeri drept la cocor. Bucuria lui, cind vazu cursa prinsa cu ceva.
Cocorul, cum simti ca se apropie omul, se facu mort. Nici nu sufla.
Omul daca ajunse, puse mina si scoase pe cocor din cursa. si, vazind ca era mort, il intoarse si p-o parte si pe alta; apoi incepu a-l caina:
- Thiu! pacat mare! Muri cocorul. si uite ca e cald inca. E mort de curind. Mai bine nu da in lat!
Si, aruncindu-l mai cit colea, se ducea sa vaza si de celelalte curse. Cind, n-apuca sa faca citiva pasi, si numai auzi in urma lui: fil! fil! fil! Se intoarse numaidecit. si ce sa-i vaza ochii? Cocorul isi facea vint sa zboare. Se ia dupa el; dara in desert! Cocorul isi luase vint, si se inalta ca un turbat.
- Uite, ma! Scapa cocorul. Crucea lui de cocor al dracului, prefacut! Nu mi-o mai cadea el in mina? Lasa, ca i-oi face-o eu.
Plin de necaz si suparat, se duse si la cursa vulpei. Aceasta, cum vazu pe om, se facu si ea moarta. si viind omul, si vazind-o trintita ca fara suflare, zise:
- As fie ca tu nu-mi scapi din mina. Te stiu eu cit esti de vicleana. Nu mai e pomana ce fu cu cocorul.
Si, luind un par, ii cara vro citeva d-alea tepenele in cap pina ce o omori cum se omoara fiarele salbatece. Apoi o scoase din cursa.
Si de unde cocorul numai cu un mestesug scapa de moarte, vulpea, cu o suta, o pati.
Vezi ca omul cu multe mestesuguri adesea moare de foame.
(1883)
Multe mestesuguri nu folosesc totdauna
Aceasta pagina a fost accesata de 1961 ori.
