Muierea ce asculta de povetele barbatului raposat
de Petre Ispirescu
Doua prietene stau de vorba la o raspintie:
- Asa este, lele, greu o duce muierea cind lipseste stilpul casei. Ce sa facem, de, omenire suntem. Lasa ca ti-o trimite Dumnezeu mingiiere dintr-alta parte.
- Dumnezeu poate mult, leiculita. Dara ce mai om era raposatul! Pina i-a iesit sufletelul m-a tot povatuit ce sa fac, cum sa ma port. Alaltaieri i-am facut de noua zile, si una din povetele lui am implinit-o tocmai pe tocmai. Am dat pentru sufletul lui o vaca si zece oi.
- Pacat ca ti-a luat Dumnezeu un asa giuvaer de barbat. Cum bag de seama, nu era asa burdios ca altii.
- Sa fereasca Dumnezeu! Ce stai dumneata de vorbesti? Sa dai mult cu multul si nu mai gasesti altul ca dinsul, zise biata vaduva, si o podidira lacramile. Acum umblu sa implinesc inca una din povetele lui.
- Bine faci, lele. si ca ce te-a mai povatuit sa faci?
- Iaca, leica, m-a povatuit ca numaidecit sa ma marit, ca sa scap de clevetele lumei si sa nu vaduvesc indelung; pentru aceasta, din averea noastra mi-a lasat cu limba de moarte o alta vaca si zece oi ca zestre.
- Auzi, soro, omul lui Dumnezeu! D-apoi sa-l asculti, leiculita.
- Dara cum nu l-oi asculta, surioara, eu, care n-am iesit din cuvintelul lui niciodata. si mi-a mai zis ca omul pe care voi vrea sa-l iau de barbat sa fie ca de cincizeci de ani, caci atunci omul stie si la vale si la deal, este hirsit cu toate belelele si ticnit, duce haul casei fara sa cirteasca.
Oi sa ma silesc sa-i fac si asta voie. si daca nu voi putea gasi tocmai, tocmai un om de cincizeci de ani, cum a lasat el cu sufletul, tot nu voi vaduvi mai mult, ci voi lua doi de cite douazeci si cinci de ani si asa nu-i voi calca cuvintul.
- Asa sa faci, leica.
(1879)
Muierea ce asculta de povetele barbatului raposat
Aceasta pagina a fost accesata de 1786 ori.
