Minunea resteului

Minunea resteului

de Petre Ispirescu


Soarele deduse in asfintit, cind un calator ajunsese intr-un sat saracacios; si ca sa-si urmeze calatoria, era peste putinta, de teama a nu innopta pe cimp sau in vreo padure; se otari dara a minea noaptea aci si pentru aceasta trase la casa unui taran.

- Bun gasit, vericule.

- Bun venit, jupine.

Dupa ce sateanul il priimi sa miie la dinsul, omul incepu sa se ingrijeasca oarecum de cina. Merindele le sfirsise dupa drum; prin urmare trebui sa ceara a cumpara de la gazda. Dara care fu mirarea lui cind i se spuse ca nu va putea gasi nici de unele, fiindca erau prea saraci. S-ar fi lipsit el de cina; dara burta ii aducea aminte ca de pe la namiezi nu priimise nici o hrana.

Se vazu dara nevoit a alerga la mijloace piezise, si incepu:

- Zisesi, neiculita, ca n-aveti nici de unele?

- Asa, jupine.

- Bine. Adu resteul incoa, ca-mi fac eu de mincare, acum.

taranul, curios, voind sa vaza ce mincare are sa fie aceea din resteu, se grabi a i-l aduce.

Pina atunci, calatorul adunase niste rascote, surcele si aschii de lemne ce putu afla prin batatura si atitase un focsor bunicel, puind si cracanele. taranul sta si se uita, si din ce in ce nerabdarea lui crestea.

Ceru dara calatorul o caldare cu apa si sare si o atirna de cracani. Mai ceru si o tigaita, si o aseza si pe dinsa pe foc. Apoi intorcindu-se catre taran si taranca, care cascase gura la dinsul, zise:

- Ia vedeti, ma rog, vrun pumn de malai, asa, ceva, n-aveti? Ca am sa va fac sa va cruciti.

taranca alerga, scutura desagii si aduse malai; dupa ce-l puse in caldare, calatorul mai adaoga:

- Ia mai vedeti, asa ma rog, nitel unt, cam asa, stii, intorcind din mina, fie oricum va fi.

taranul, din ce in ce mai curios, facu semn femeii sa caute si, dupa ce odorogi pin toate ulcelele, aduse si unt. Pus si acesta in tigaita, calatorul zise iarasi:

- Ia catati acum doar de-ti da peste vro doua-trei cuibare de oua, c-am sa fac ceva sa se duca pomina.

Femeia sari si, scotocind prin cotete si prin cuiburi, aduse patru oua. Cum le vazu, calatorul zise:

- Asezati-va acum, sa vedeti minunea.

Ei zgiira ochii mari, iara el mesteca mamaliga, facu jumari si incepu sa manince.

- Da' bine, jupine, asa stiam sa facem si noi, zise taranul, care intelese ca fu amagit; unde e minunea resteului?

- Uite-o, raspunse calatorul, scotind un sfant si puindu-i-l in mina.


(1879)




Minunea resteului


Aceasta pagina a fost accesata de 909 ori.
{literal} {/literal}