Mare zapaceala
de Petre Ispirescu
Un oarecare episcop de Buzau avea obicei de cerceta curtea pe furis, asculta pe la ferestrele chiliilor si banuia pe calugari de fitece lucru de nimic.
intr-una din zile un lacatus tigan, d-alde lacate direg, chemat fiind de catre un calugar spre a-i drege cheia de la o broasca stricata, isi asezase nicovala in pamint, foile linga dinsul si acolo, cicca, boca! isi facea mestesugul si cinta din gura ce-i venise si lui in gind. Cind, isca si episcopul ca vine si incepe sa-i vorbeasca:
- Buna dimineata, mestere.
- Multam, d’ m’tale, cinstita parinte.
- Dara ce dregi aci? Ce faci?
- Iaca o chiaia di broasca diregem.
- Dara ce mai veste pre la tara? Cum merg lucrurile prin sat pre la voi?
- Iaca greu, cinstita parinte. Biru s-a mai urcat. Claca, dijma si cite hangarale toate pe spinarea crestinilor cade.
- Eu am auzit ca s-au facut mari usurari acum.
- S-o fi facut pentru bogati, dar saracii tot cu greu o duc.
Raspundea si vorbea tiganul; insa isi cauta de treaba, da mereu cu ciocanul pe nicovala, in cheia ce dregea si nici ochii nu-si arunca la calugar. Vezi ca nu-l cunostea si nu stia cine este.
Dupa ce raspunse la mai multe intrebari ce-i facu episcopul si care acum se uita numai la cum lucreaza el, prinse si tiganul a-l intreba cite ceva si zise:
- Aba, mo, cinstita parinte, voi aveti muieri?
- Vai de mine, raspunse episcopul, ce stai tu de vorbesti? Noi n-avem muieri. Ne-am inchinat viata lui Dumnezeu si ne rugam lui zi si noapte, ca sa ierte pacatele tutulor crestinilor.
- Him! Dara bir, platiti voi?
- Nici bir nu platim; pentru ca noi nu facem negot, n-avem meserii ca voi.
- Him! him! Dara dijma, claca dati voi cuiva? Faceti beilicuri?
- Despre angarale nu se pomeneste pe la noi. Dijma n-avem cui da, fiindca noi nu luam de la arendas locuri de aratura; noi ne aram locurile noastre. Claca ce facem noi sunt rugaciunile ce inaltam zilnic la cer pentru buna starea tutulor locuitorilor tarii.
- Care va sa zica, nici recrut nu dati voi?
- Noi dam tarei odihna noastra a tutulor fratilor din monastire, rugindu-ne pentru izbinda ostenilor tarei.
tiganul ramase uimit de mirare pentru cite auzea. Totusi el nu se sinchisea, ci-si urma lucrul, fara macar sa-si arunce ochii asupra episcopului.
- Him! him! him! Muieri n-aveti, bir, dijma nu dati, claca nu faceti, de recrut habar n-aveti! Mare zapaceala pe capul vostru, cinstita parinte, zise si ciocanea mereu la cheia ce dregea, fara a se tulbura citusi de cit.
Episcopul, carele intelesese tot sartul din cuvintele tiganului, tacu milca,nu mai zise nici doua, ci se scula binisor si pleca cu coada intre picioare. Cind ridica capul, tiganul nu vazu inaintea lui nici calugar, nici nimic.
Afla insa ca a fost vorbit cu episcopul.
(1879)
Mare zapaceala
Aceasta pagina a fost accesata de 1990 ori.
