Gruia

Gruia

de Petre Ispirescu


Intr-un sat oarecare traia un tinar cam nataflet, caruia toti ii zicea Gruia. Din Gruia nu-l mai scotea. El ajunsese de poveste din pricina stingaciei lui la vorba si la lucru.

intr-una din zile, sfara se dete in tot satul ca Gruia se insoara. Pasamite i se aprinsese si lui calciile de dor si se logodise cu o leica, muierusca d-alea, care ziua fuge de bivoli iar noaptea ii apuca de coarne. Dupa ce facura o nunta de se duse vestea in sat, incepura si ei a-si face rost casei. Abia trecu trei luni de la insuratoare si bietul Gruia se pomeni ca este tata.

Se gindi, se razgindi, numara pe degete, facu socoteala cu boabele si vedea bine ca lui ii iese tocmai trei luni in cap de la insuratoare. Nu se putea insa domiri cum de se face sa aiba el un copil la trei luni de zile.

Dupa ce-si boteza odrasla si se facu ma -sa mai bine, el ii zise intr-o zi:

- Fa nevasta, dar tu la trei luni nasti copilul?

- Vezi, ma barbate, d-aia iti zice tie lumea Gruia. Pai bine, ma, fa socoteala: trei luni sunt de cind m-ai luat tu pe mine, trei de cind te-am luat eu pe tine, si trei de cind ne-am luat amindoi. Socoteste pe degete de vezi cite fac trei si cu trei si cu trei?

- Noua, nevasta, bine zici tu. Ti! iti multumesc ca m-ai scos de la banuiala, ca uite, se facea luciu dracului.


(1879)




Gruia


Aceasta pagina a fost accesata de 6584 ori.
{literal} {/literal}