Gard peste mort
de Petre Ispirescu
- Dar ce ai patit ma, danciule, de vii asa tarbacit? zisera laiesii, catre unul dintr-ai lor ce se intorceala satra.
- Ce ati zis voi, tarbacit? Apoi degeaba, ca nu stiti nimic, raspunse danciucul. Am facut o mare izbinda.
- Spune si noua! Spune si noua! Mincati-as iaca ce.
- Ei bine, ascultati, daca voiti a sti.
- Ascultam, ascultam, numai sa ne aprindem ciubeicile, raspunsera toti deodata.
Un cerc mare si neregulat se forma imprejurul danciului, care incepu sa povesteasca cele urmatoare:
- Am fost, ma, la a vie din deal a romanului, ca sa iau struguri. Dupa ce am intrat in vie, cam pe furis, am inceput sa maninc la foi de vita cu gind ca sa adaog la aceea ce as fi voit sa iau cu mine, si aceea ce as fi putut minca. Cind, hotul de pagubas ma vazu. si unde lua:
O furca de paie
Ca sa ma spaie;
iar eu o intorsei la siretlic, si unde:
Imi luai un arac de vie
Ca sa se spaie sa nu vie.
As! Cum de sa nu vie romanul dracului la munca lui.
Ma ajunse, ma, si cind dadu o data ma duru de doua ori. Cind eu, tot el; cind si eu, iarasi el, pina ce ma arunca gard peste mort.
A treia zi, unde ma desteptai si eu din infierbinteala, luai o piatra mare si o aruncai spre vale la ei. indata se tulbura apa si incepu sa miroasa a om mort.
Vazind primejdia, o luai la sanatoasa si intr-un suflet ajunsei aici.
- Bravo, danciule! striga tot salasul. Sa ne traiasca danciul!
- Sa-l manince ma-sa de voinic, zise o bahnita batrina.
(1879)
Gard peste mort
Aceasta pagina a fost accesata de 1805 ori.
