Da-o si tu inainte!
de Petre Ispirescu
Raducu era om destept si pacalici in toata puterea cuvintului. Un lucru il cam strica. ii placea pururea sa-si spele gitul. Caci, zicea el, ma tem sa nu-mi prinza gitul rugina.
Pe la lasaturi de sec si sarbatori mari, saruta mai multe pahare pline cu apa de sapa. Daca il tinea cineva de rau pentru aceasta, el raspundea:
- Nu e vina mea. Fiecare paharut plin imi face cu ochiul si-mi trage cu mustata. Apoi eu nici in ruptul capului nu voi sa le stric hatirul.
Citeodata se imbraca culaibar ovreiesc si mergea pe la prieteni pentru petrecere. insusi cirmuitorul, cu toate ca era un om posac, ii da cite un bacsis de bun cheful lui, pentru glumele Raducului cele cu sic, cind i se infatisa intr-aceste haine si ii vorbea ovreieste.
Raducu de meseria lui era dogar.
Odata cirmuitorul mergea pe jos prin cetate. Asa obisnuia el sa faca cind mergea in revizie. Ajungind la o raspintie, vede un cerc de oameni si pe cineva la mijloc care facea galagie. Era mesterul Raducu, cam candriu si scotindu-si focul nu stiu pe cine.
Cirmuitorul se apropie. Cercul se sparge.
- Ce este asta, por'-de-ciine, ii zise cirmuitorul cam rastit, de faci atita zarva in mijlocul pietei si nu lasi in pace pe oameni?
- Cucoane... apoi... iaca... ei nu-mi dau pace.
- Du-te acasa de te culca, si sa nu te mai vaz p-aici. Auzitu-m-ai?
- Iaca nai Dara daca nu mi-e somn? intreba Raducu.
- Sa-ti dau eu somn.
si o data cu vorba, cirmuitorul ii cirpeste o palma de parca era venita de la Urlati.
Mesterul Raducu, fara sa-si piarza cumpatul si fara sa arate vreo suparare, se intoarce repede si, zarind linga dinsul pe un dorobant d-ai cirmuitorului, unde ii sterge si el aluia o palma d-alea sositele de la ciuperci. si totdodata ii zise cu singe rece si linistit:
- Da-o si tu inainte, caci este venita de la cuconul cirmuitor.
Acesta se umfla de ris, il ierta de arest, dara il trimise acasa cu un slujitor.
(1879)
Da-o si tu inainte!
Aceasta pagina a fost accesata de 1897 ori.
