Bolnavul si doctorul
de Petre Ispirescu
Un oarecare bolnav nu se putea mira destul de multa dragoste ce-i arata familia sa de citeva zile incoace. Cazut bolnav de mai multe luni, cautat de doctorul cel mai in renume din oras, el, in loc sa se faca bine, simtea din ce in ce ca slabeste mai mult.
Toata familia, toti consingenii sai se grabeau, in cele din urma, a-l vizita si a-i arata durerea ce simt ca nu se poate intrema mai curind si care de care se intrecea a-i arata simtimintele de iubire si de interes ce aveau pentru dinsul.
Pasamite, medicul, caruia i se infundase toata procopseala dupa ce aduse pe pacient pe marginea mormintului, ca sa nu i se dea pe fata arama, spusese familiei ca lipsa de singe este asa de complecta, incit insusi Dumnezeu n-ar mai avea ce-i face. El recomanda consingenilor sa-i faca toate voile, caci peste putin n-are sa mai fie intre ei si cu ei, iar el inceta de a mai veni la vizita.
Din partea lor, rudele aratau atita prevenire pentru dorintele lui, incit cautau a i le ghici; si apucau inainte de-i implinea toate cererile pina a nu le declara el.
Aceasta era o enigma pe care bolnavul nu o putea dezlega.
Parasit de medic, morbosul nostru taragiia sub sarcina unei slabiciuni povaroase. El vazu ca medicul curant nu mai vine si se mira cum de nu-l inlocuieste cu altul familia si rudele, ce de altminterea vedea ca se interesa de viata lui. in fine, de urit, incepu a iesi cite putin, cind sustinut de vreo ruda si cind cu trasura. Multi din amicii ce intilnea nu-l mai cunosteau. Povestind el unora si altora suferintele sale, cu un grai obosit, unul dintr-insii il invata a minca slanina si a bea bors.
- Nu stiu, zau, zise bietul morbos, daca asta secatura de doctorie va putea sa-mi faca ceva bine. Eu am cheltuit bani, nu gluma, pe o multime de alte medicamente, tot d-ale scumpe si tot nu m-am folosit cu nimic. Voi face si asta incercare; si daca nu mi-o da inde bine nici ea, apoi imi voi recomanda sufletul lui Dumnezeu si pace.
Trecuse citiva ani. Morbosul nostru se facuse bine. Medicamentul ce dispretuia, incetul cu incetul, il puse in picioare. El, vazind ca ii merge bine, urma cura intccmai dupa prescriptiile ce ii dase amicul sau.
Medicul curant si uitase de dinsul. Dupa ce-si luase remunerariul si parasise pe morbos, nici ca se mai interesa despre el. Dupa dinsul, clientul sau trebuia sa fie pe lumea cealalta. Asa hotarise dumnealui cu indiferinta si raceala ce caracteriza pe unii din succesorii lui Esculap, si asa ar fi voit sa fie.
intr-una din zile aflindu-se fostul nostru morbos intr-o casa la unul din amicii sai, dete peste dinsul medicul cu pricina si ramase ca traznit din senin la vederea lui. De unde il lasase slab si uscat ca o pruna oparita, acum il vede plin si rumen ca o cireasa. si ca sa nu se cunoasca incurcatura in care se afla, se adresa la dinsul in gluma:
- Bine ai venit de pe lumea cealalta! Ce mai veste p-acolo? stiu ca ai ce sa ne spui.
- Multe, zise morbosul, incit de v-as povesti un an si tot n-as termina. As avea ce sa va spui de pe la rai, v-as spune ce am vazut pe la iad, caci am vizitat si iadul. Din toate insa, sa va narez binele ce am putut sa fac si eu pe lumea cealalta:
Ajung la iad. Acolo tartorul dracilor se certa cu Moartea: "Ce este cauza, zicea domnul intunerecului catre Moarte, de-mi aduci atitea putine suflete de citva timp?" "Nu pot sa fac mai mult, raspunse ingerul mortii. O spuza de medici au iesit ca din pamint si imi disputa victimele. Nu e bolnav linga care sa nu vie cite doi si trei, cari imi rapesc din mini pe oricare voi sa inhat eu. Ca sa ajungem la un rezultat bun, parerea mea e sa curatim mai intii pe medici si apoi cit pentru cei profani ne va fi prea usor."
"Asa sa fie", raspunse furios domnul satanilor.
Dupa asta vazui ca Moartea prezenta tartorului o lista de medici pe care voia sa-i ridice ea dintre cei vii, lista scrisa cu rosu pe citeva coaie de hirtie neagra ca pacura. Am asistat la citirea intregei liste; cind, cam catre coada, auz si numele dumitale. Atunci n-am mai putut sa ma opresc a nu zice si eu ceva, si m-am adresat catre maimarele satanilor cu urmatoarele cuvinte: "Preaintunecate imparat al celei mai profunde imparatii din univers, nu este mult timp de cind am venit de pe tarimul uneia din milioanele de globuri ce exista in spatiu. intre numele medicilor ce vi se citi, am cunoscut in persoana pe acela ce se pronunta acum. Pot sa jur pe viata mea din lumea aceea si din aceasta ca persoana mentionata nu numai ca nu va face nici un rau, dara, din contra, ea va face serviciile la care nici nu va asteptati. Rau si fara cale s-a trecut intre inamicii vostri. Eu va pot asigura ca el este cel mai credincios si supus slujitor al vostru." "De unde stii tu asta?" ma intreba incornoratul cu o voce care facu sa se cutremure boltile intunecosului imperiu.
"Prezenta mea aci, raspunsei, este o marturie ce nu se poate contesta."
Atunci tartorul isi inmuie laba sa cea cu ghiare de o jumatate de cot intr-o caldare cu smoala in care fierbeau niste suflete, sterse numele dumitale dintre medici si astfel si mort iata ca am putut face un bine, pentru care toata lumea crez ca imi va multumi.
(1879)
Bolnavul si doctorul
Aceasta pagina a fost accesata de 2325 ori.
