Boiangiul si snovosul
de Petre Ispirescu
A fost odata un snovos. El speriase o lume cu glumele lui cele nesabuite. In cele din urma isi gasi bacaul.
Ducandu-se odata la un boiangiu, ii zise :
-Domnule, te rog sa-mi spui cat costa sa-mi vopsesti braul asta?
-Cum sa ti-l vopsesc, nene? intreaba boiangiul
-Iaca, rosu, sa nu mi-l faci, ca nu-mi place.
-Bine, sa ti-l fac negru
-Nu-mi place
-Albastru, galben, negru, stacojiu etc
-Stii ce? Sa nu mi-l vopsesti nici rosu, nici albastru, nici galben etc, insa sa mi-l vopsesti intr-un fel asa cum sa-mi placa
-Prea bine, zise boiangiul, care vazu cu cine are a face. Ti-l fac, dar costa atat
-Ba atat
-Ba atat
-Ei, aidi sa fie de bine!
In sfarsit se invoira si din pret. Apoi calendroiul de snovos zice :
-Cand crezi sa fie gata, ca sa viu sa-l iau?
Dupa ce se gandi putin, se scarpina in cap, boiangiul raspunse :
-Azi avem luni; apoi sa nu vii nici marti, nici miercuri, nici joi, nici vineri, nici sambata, nici duminica, nici luni, incolo poti veni cand vei voi.
Intr-una din zilele saptamanei urmatoare, musteriul cu braiul vine la boiangiu si voieste a sti daca braul este gata.
-Ei, iata am venit precum mi-ai zis; gata este braul ?
-Ma iarta, raspunse boiangiul, eu nu ti-am spus sa vii azi, marti. Fa bine ma rog si-ti adu aminte cum ti-am zis.
Dupa trecere de alta saptamana, acelasi raspuns. Dupa inca o saptamana, vazand ca i se da tot raspunsul din saptamana trecuta, intreaba din nou :
-Dar bine, domnule, cand sa viu?
-Oricand vei pofti, raspunse boiangiul, numai in zilele in care ti-am zis la inceput sa nu vii, fiindca nu e gata.
Acum vazu calendroiul ca voind a pacali s-a pacalit insusi. Si ca sa poata sa-si scoata braul, alerga la alte mijloace. Trase pe boiangiu la judecata.
-De ce nu dai braul omului? intreaba judecatorul pe boiangiu.
-Domnule judecator, raspunse boiangiul, omul acesta mi-a adus in adevar un brau ca sa i-l vopsesc si mi-a zis sa nu i-l fac nici rosu, nici galben, nici verde, nici albastru, nici negru, nici fistichiu etc si ne-am invoit din pret.
-Asa este, domnule judecator, incepu a zice snovosul. Dupa ce ne-am invoit omeneste, l-am intrebat in ce zi sa viu sa-l iau si mi-a zis ca sa nu viu nici marti, nici miercuri, nici joi, nici vineri, nici sambata, nici duminica, nici luni Era intr-o luni cand i-am adus braul sa mi-l vopseasca. Peste o saptamana cand m-am dus sa-l iau, mi-a zis ca nu e gata. Peste alta saptamana cand m-am dus sa-l iau ca si la inceput. Si de atunci de cate ori m-am mai dus sa-mi iau braul, mi-a raspuns ca eu ma duc tot in zile in care dansul mi-a spus ca nu e gata.
Judecatorul, vaznd ce fel de oameni are a judeca, se trase in chibzuire. Apoi le zise :
-Slujitorul acesta, om al tribunalului, este insarcinat sa va impace. Duceti-va cu dansul.
Slujitorul ii duse pe Dealul Mitropoliei; acolo, prin ajutorul altor slujitori, ii lega fedeles pe amandoi la un loc, unul in fata altuia, le dete drumul de vale. Pe cand veneau d-a berbeleaca, slujitorul intreba pe omul cu braul :
-Cum sa-ti vopseasca braul?
-Sa-l vopseasca cum dracu l-o vopsi, raspunse el.
-Cand sa vie omul sa-si ia braul? intreba pe boiangiu
-Sa vie cand naiba o veni, ca este gata.
(1879)
Boiangiul si snovosul
Aceasta pagina a fost accesata de 3597 ori.
