Astronomul, doctorul si taranul
de Petre Ispirescu
Doi prieteni de copilarie mersese pe la scoli in strainatate si invatase cartea pina la briu, adica se facuse burduf de carte. Dupa ce ispravira de invatat, se intorcea acasa cu gind ca sa procopseasca pe toata lumea. Unul era cetitor de stele si altul doctor. Dar fiindca erau cam jerpaliti, sfat facura ei si se hotarira sa nu mearga d-a dreptul in mijlocul cetatei, ci sa inceapa a procopsi mai intii pe marginasi, de la care sa capete cite ceva cu care sa se mai intoleasca si ei. Asa hotarira, asa si facura.
Trase la casa unui marginas. Acolo gasira numai pe femeia casei. Barbatul era la cimp sa adune niste coceni de porumb pentru nutretul vitelor. Ei cerura sa-i gazduiasca. intre aceste, cum era si cam inde seara, iata ca soseste si omul fermii de la cimp. ii spuse siretenia. Omul priimi sa-i gazduiasca; si fiindca auzise ca sunt niste procopsiti, le asternu in casa tot ce avea mai bun pentru culcare; iar el se culca pe prispa afara, infasurat in gheba si in cojocul lui.
Pina a nu se culca, femeia casei gati procopsitilor niste jumari din citeva oua, le dete nitel lapte si nitel untisor, iar pentru barbatu-sau facu o mamaliga d-alea infricosatele, si i-opuse dinainte cu un ceanac de fasole, fiindca era in postul Craciunului. Minca omul cu pofta, fiindca era flamind si trase o donicioara de apa de-i trosnea urechile. in vremea aceasta, procopsitii iesira pe afara. Astronomul, uitindu-se pe cer, zise:
- Ce frumoasa vreme a sa avem miine.
Doctorul il asculta cu ochii bleojditi; apoi zise si el:
- Vezi pe omul asta, pina miine nu va mai fi intre cei vii. Are sa crape. Vazutu-l-ai tu ce a mincat si cum a mincat?
Apoi intrara in casa ca sa se culce.
Pina a nu dormi ei, intra si taranul si zise:
- Nevasta, ia ai sa adunam ale trancanai de pe afara, sa le dam pe linga casa, ca mie mi se pare ca la noapte a sa ninga.
Procopsitii, cind auzira, se infundara de ris, insa tacura. Se culcara cu totii si adormira. Peste noapte, cam pe cind incep a cinta cocosii de ziua, taranul intra in casa si scoala pe nevasta, sa faca focul la soba.
Doctorul zise tovarasului sau:
- Acestea sunt semne ca nu-i este bine. Aiureaza destept. Mai asteapta nitel si vei vedea ca are sa crape.
in vremea aceasta, taranul iesi afara si se intoarse cu o crosna buna de lemne. Pina sa incarce bratul de lemne, pina sa vie in casa, ninsoarea il albise, caci ningea ca in mijlocul iernei. Cind il vazura pricopsitii plin de ninsoare o milcira.
taranul facu focul si se puse sa se incalzeasca; femeia se sculase si luase furca. Ea lucra si el ii spunea la snoave pe linga foc. Nici ca avea gind sa crape.
Dupa ce se lumina de ziua si vazura ca afara neaua este mare si taranul cu voie-buna, procopsitii il intrebara:
- Cum se poate, ii zise doctorul, de n-ai nici pe dracu, dupa ce aseara ai mincat un ceanac de fasole, o mamaliga intreaga si ai baut o donita de apa?
- Iaca bine, raspunse taranul, muncesc toata ziua, si seara cind viu flamind, totdauna maninc asa. M-am obicinuit cu felul asta de mincare si mi-e bine, sunt sanatos, multumesc lui Dumnezeu.
- Asta bine, ii zise astronomul; dar de unde ai stiut tu ca a sa ninga in asta noapte?
- Iaca, cind ma intorceam de la cimp, am vazut o scroafa care aduna paie si le ducea la culcusul ei. Acesta este cel mai nemincinos semn de ninsoare.
- Aide ma, incolo, zise astronomul catre doctor si atingindu-l cu cotul, aici nu e treaba, ca nu platim nici o ceapa degerata unde si porcii sunt astronomi.
(1879)
Astronomul, doctorul si taranul
Aceasta pagina a fost accesata de 4428 ori.
