Advocatul gonit din rai

Advocatul gonit din rai

de Petre Ispirescu


Un advocat limbut, si unde s-a vazut advocat moale de gura? de cei adeca ce in viata lor nu fac altceva decit numai incurca lumea, ajunse la ceasul mortii.

Cit traiesc, ei nu viseaza decit pledoarii, cestiuni prealabile si esceptiuni, chichite si clenciuri, paragrafe si articoli combinati cu alti articoli de cari au la indemina, cind li se cere, cu duiumul, de pare ca-i scoate din cosnita.

Cind i-auzi torosind pe la tribunale cite in luna si in soare, de sa-ti faca si pe dracul alb, socotesti ca ei sunt tari si mari in lume si ca n-au sa mai moara. Dara au si ei, ca toata lumea, o mina de suflet si-si leapada si ei potcoavele, cum se zice, dupa ce au fript in dreapta si au pirjolit in stinga, adeca cind vine a sinta de moarte si le inchide gura. Iara d-al de dreptul comun, probe insuficiente, aminari, cestiuni de apreciere, contestatii si cite nagode toate, plasmuindu-se in creierii lor, se fac una cu aburul ce iese dintr-insii la ceasul mortii, si asa amestecat se duce pe lumea cealalta ca un fum iesit din fel de fel de mirodenii. Murind advocatul, sufletul lui ratacea incoa si incolo printre rai si iad, si se tot gindea ca ce tertipuri sa mai nascoceasca si p-acolo ca sa traiasca bine, cum traise pe pamint, din sudoarea altora, cind, ajunse la poarta raiului. Aci intilni pe sintul Petru cu cheile

- Deschide poarta, mos chelar, ca voi sa intru!

- Cine esti d-ta si de unde vii?

- Viu de pe ceea lume; sunt jurisconsult, doctor in drept. Aproape jumatate din viata mea am invatat la carte; stiu sa apar drepturile omului si am diploma de la facultatea din Tirgoviste.

- De asa ceva nici ca se pomeneste p-aci.

- Dar d-ta cine esti?

Sintul Petru cind auzi ca-l intreaba cine este, nu se putu opri de a nu zimbi cu mila si-i raspunse:

- Precum ma vezi, eu sunt Petru cu cheile raiului; deschiz la cine se cuvine.

- Bun lucru este asta, mosule. Dara cine te-a pus pe d-ta aci?

- Ce fel, cine m-a pus? Iaca Domnul nostru Isus Christos; cine sa ma puie?

- Unde ti-e decretul de numire?

- Ce este aceea decret?

- Iaca, pitacul, formalitatea in puterea careia esti pus in piine. N-ai patalama la mina? Eu te contest.

- Ei! si ce face asta?

- Face ca cel intii venit poate sa te revoace, sa te suspende, sa te destituie si atunci ramii cu buzele umflate.

Unchiasul Petru, curat la inima si tare in credinta, statu nitel de se gindi si o indoiala oarecare paru a se furisa in inima lui. Atunci prinse a intreba pe incurca-lume:

- si ce trebuie sa fac ca sa nu fiu clintit de la slujba mea?

- Iaca, raspunse advocatul, sa te duci la cel ce te-a pus in slujba, sa-ti dea un decret ca esti numit definitiv.

Sintul Petru paru a da crezamint ziselor advocatului, il lasa sa intre si se duse drept la Domnul Christos.

- Doamne, zise el intr-o doara, mi-ai dat cheile raiului, m-ai pus in slujba, ca sa bag de seama sa nu se strecoare in rai vrun nevrednic de a vedea fata ta; dara decret de numire nu mi-ai dat; formalitatile nu sunt indeplinite.

- De unde-ti vine tie, Petre, astfel de ginduri straine de locul unde te afli? Au doara nu stii tu ca aici unul singur este care porunceste si ca numai voia lui se face?

- Ba stiu, Doamne; dara daca ar veni cineva sa ma conteste, sa ma revoace, sa ma destituie, cu ce sa ma impotrivesc eu carele n-am carte la mina?

- Du-te, Petre, si-ti cauta de treaba, si oi vorbi eu lui Dumnezeu.

Domnul Christos apuca intr-o parte si Petru se duse la treaba lui.

Umblind incoa si incolo prin rai, Domnul Christos se intilni piept in piept cu advocatul. Acesta cum il vazu, prinse a-l intreba:

- Cu ce drept stai tu, Christoase, d-a dreapta lui Dumnezeu?

- Cu dreptul veciniciei, caci noi una am fost inainte mult de facerea lumei si una vom fi pina si dupa sfirsitul veacurilor.

- Chestiune de apreciere, raspunse advocatul. Dara eu nu-ti voi recunoaste dreptul asta pina nu voi vedea negru pe alb: "Ai carte, ai parte".

Domnul Christos ii intoarse spatele, il lasa sa hondraneasca, si, vazind mai cit colea pe Dumnezeu Tatal, ii zise:

- Tatal meu, tu stii ca intre noi nu s-a iscat niciodata vro neintelegere; voia ta a fost si voia mea, pacea si unirea au domnit pin-acum in locasul acesta al fericirii. Astazi insa o lapadatura a firei omenesti s-a strecurat in rai. El baga zizania intre cei drepti, ii indeamna la neascultare si nu va intirzia pina a cuteza sa ridice si vro razmirita

- si cine este acel ticalos?

Dumnezeu facu asta intrebare numai asa doara de florile marului, caci el stia de una ca asta pina inca a nu intra acest scaiet.e in rai.

- Un incurca-lume, raspunse Domnul Christos, carele dupa ce a invrajbit pe tata impotriva fiului, pe sora impotriva fratelui si pe vecin impotriva prietenului, a venit acum sa caute pete in soare si raiului. si sub cuvint ca apara drepturile aproapelui, zarva si pizma umbla inaintea lui. El cauta sa turbure mintile tuturor cu aiurari d-ale lui, de cari i-a tot soptit Satana la ureche cit a trait in lume. si peste toate acestea cuteaza sa-mi tagaduiasca insusi dreptul meu.

- Cu urgie sa se goneasca acest urmas al vrajmasului omenirii, caci el miine-poimine va indrazni, poate, sa ma necunoasca si pe mine insumi si sa cerce a ma si goni din rai!

Si porunca Domnului rasuna ca un tunet, de se cutremura raiul. Atunci o ceata de ingeri cu sabiile de foc luara la goana pe cel ce, si mort fiind, nu visa decit procese, probe insuficiente, aminari, drepturi nedrepte si proceduri alaturi cu adevarul. si huiduindu-l, si lovindu-l, si imbrincindu-l, il scoasera ingerii din rai cu nepusa in masa, si-l aruncara in tartarul cel mai din afara unde este scrisnirea dintilor si munca de veci, acolo unde locuieste pizma, invrajbirea si neunirea.


(1883)




Advocatul gonit din rai


Aceasta pagina a fost accesata de 1112 ori.
{literal} {/literal}