Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (26 martie 1876)
de Petre Ispirescu
Bucuresti, 26 martie, 1876.
Stimate domnule Aristide, Multplacuta dumitale scrisoare de la 29 martie st. n. n-am priimit-o. Mai intii m-am grabit a merge la redactia Presei. Administratorul mi-a raspuns cu parere de rau ca a fost uitat adresa. Eu i-am dat-o p-a dumitale si mi-a promis ca pe viitor veti priimi Presa regulat.
iti multumesc cu deosebire pentru serviciul ce mi-ai facut, preinoindu-mi abonamentul la foaia l’Imprimerie. N-am priimit insa pina acum nr. 120 ce-mi lipsea.
Ai avut dreptate cind ai zis ca timpul ne-a lipsit de a ne scrie; caci asa este. Nici eu nu vaz sa fie vrun alt motiv.
Din jurnale vei fi aflat cum stau lucrurile si la noi, la care n-as mai avea ce adaoga, decit ca suntem in perioada frigurilor de alegeri pentru Senat ce se va savirsi zilele astea.
As voi sa-ti mai scriu cite ceva; dara sa ma crezi ca nu stiu ce; ti-as spune ca micul meu Petrisor s-a dus sa uneasca tarina celuilalt Petre, pe care mi l-a rapit nu stiu cine; destul ca nu mai am pe niciunul din amindoi; dara asemenea lucruri dumneata le poti numai a ti le inchipui nu si a le simti. si sa te fereasca Dumnezeu vreodata a le cunoaste, fiind parinte.
Am zis ca nu stiu cine; si iti marturisesc ca in adevar nu stiu cum sa zic mortii intr-un termen mai nimerit. Moartea este un nume fictiv, ceva conventional; si pina nu vede cineva un lucru nu stie cum sa-i zica pe adevaratul sau nume. Sunt mai multe de asemenea numiri imaginare.
De aci ti-as scri ca primavara din anul acesta pe la noi s-a aratat de timpuriu. Ea, mai forte decit in alti ani, a hrapit sau cucerit pe februarie de la asprimea nemilosului Aquilon ce neincetat ne-a turmentat de la noiembrie incoace.
Dara d-ta, nascut in Bucuresti, cunosti clima. si daca ti-as scri ca zilele de pe la sfirsitul lui februarie si urmatoarele au fost caldicele, ca activitatea cimpeneasca n-a fost fara rezultat, ca in prima jumatate a lui martie gradinile au fost laborate, vita taiata si legata, florile ce nu pot indura asprimea frigului au fest scoase afara de pe unde erau adapostite, toate astea nu ti-ar aduce nici o mirare, caci de multe ori vei fi avut ocazia a le vedea in variata noastra clima.
Cind ti-as spune iarasi ca serile au fost placute si nu prea reci; ca cerul, de un albastru limpede da relief stralucirei stelelor; ca luna domnea blinda in atmosfera, ca lumina ei cea dulce inspira idei poetice, fara insa a orbi pe cei ce catau cu drag la dinsa, ca solitudinea nopturna, imbracata in mistere, invita pe muritori la pace si la repaos; cind toate acestea ti le-as spune, imi vei raspunde: nu-mi fac nici o impresie, caci le cunosc, le-am vazut.
si asa fiind sa ne intoarcem la o alta ordine de idei: am aflat cu multa satisfactie sufleteasca ca ai trecut exemenul de licenta cu mult succes. Te felicit. As voi sa-ti citesc teza.
Din parte-mi iti trimit aici una din fabulele ce am scris ca s-o judeci si sa-mi faci observatiile ce vei crede de cuviinta.
Sincere complimente de la familia mea. Eu insa iti prezint mina cu iubire ca s-o stringa p-a dumitale.
P. Ispirescu
Ciobanul sI Oglinda
De printre stei de piatra, de munte vagauna, Ciobanul ce traise cu oile-mpreuna, Iesi sa vaza tirgul. Nescos fiind la lume, Nedus pe la icoane, chiabur insa cu nume, Casca prin strada gura. El nu-si putea da seama De ce-asa zgomot mare? Ce e si cum se chiama Papusile spoite Cu parul turlu, hurlu, cu fata incretita! De ce-s multe fiinte ce-ascund dorinti viclene? De ce femei informe? De ce?... De ce? Las, nene, Nu trebui interpret L-acest ce indiscret... Cind la o bolta vede in cui sus asezata O lucie oglinda, cu aur incadrata.
si-n ea raza din soare Salta ca-n scaldatoare. Voios la ea se uita, dar vazu-ndata-i piere, Caci razele reflecte sclipeau de schinteiere. in bolta atunci intra, de pretul ei intreaba, Plateste, isi ia scula si pleac-apoi in graba. "Luat-am o comoara, isi zise el in gind,
Spre casa sa mergind, Cu ast odor in iarna nici cap n-o sa ma doara! Nu-mi voi trimite turma, precum odinioara, in cimp sa pribegeasca... Am soarele cu mine si nu-mi pasa d-oricine..." Dar crivatul soseste si geru-l inteteste... Atunci si el asaza oglinda-ntr-un pom mare Cu fata inspre tirla; ea insa raze n-are. O schimba s-o atirna in alt pom mai la vale; O-ntoarce s-o suceste, puind-o mai in cale; Dar pina-n fine nu da caldura nici oleaca,
Caci soare nu era Sa poata - oglinda raze de unde mai fura. Simtindu-se-nselat, rusinea isi ineaca, Cu chiu, cu vai, el turma isi duse l-adapost si vede c-a fost prost.
P.S. in moment aflu ca d. Votica a venit acasa. Le-a facut vacanta cu doua zile mai-nainte. D-sa este sanatos. Acasa la d-ta toti sunt bine.
P. Ispirescu
Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (26 martie 1876)
Aceasta pagina a fost accesata de 1690 ori.