Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (26 martie 1876)

Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (26 martie 1876)

de Petre Ispirescu


Bucuresti, 26 martie, 1876.

Stimate domnule Aristide, Multplacuta dumitale scrisoare de la 29 martie st. n. n-am priimit-o. Mai intii m-am grabit a merge la redactia Presei. Administratorul mi-a raspuns cu parere de rau ca a fost uitat adresa. Eu i-am dat-o p-a dumitale si mi-a promis ca pe viitor veti priimi Presa regulat.

iti multumesc cu deosebire pentru serviciul ce mi-ai facut, preinoindu-mi abonamentul la foaia l’Imprimerie. N-am priimit insa pina acum nr. 120 ce-mi lipsea.

Ai avut dreptate cind ai zis ca timpul ne-a lipsit de a ne scrie; caci asa este. Nici eu nu vaz sa fie vrun alt motiv.

Din jurnale vei fi aflat cum stau lucrurile si la noi, la care n-as mai avea ce adaoga, decit ca suntem in perioada frigurilor de alegeri pentru Senat ce se va savirsi zilele astea.

As voi sa-ti mai scriu cite ceva; dara sa ma crezi ca nu stiu ce; ti-as spune ca micul meu Petrisor s-a dus sa uneasca tarina celuilalt Petre, pe care mi l-a rapit nu stiu cine; destul ca nu mai am pe niciunul din amindoi; dara asemenea lucruri dumneata le poti numai a ti le inchipui nu si a le simti. si sa te fereasca Dumnezeu vreodata a le cunoaste, fiind parinte.

Am zis ca nu stiu cine; si iti marturisesc ca in adevar nu stiu cum sa zic mortii intr-un termen mai nimerit. Moartea este un nume fictiv, ceva conventional; si pina nu vede cineva un lucru nu stie cum sa-i zica pe adevaratul sau nume. Sunt mai multe de asemenea numiri imaginare.

De aci ti-as scri ca primavara din anul acesta pe la noi s-a aratat de timpuriu. Ea, mai forte decit in alti ani, a hrapit sau cucerit pe februarie de la asprimea nemilosului Aquilon ce neincetat ne-a turmentat de la noiembrie incoace.

Dara d-ta, nascut in Bucuresti, cunosti clima. si daca ti-as scri ca zilele de pe la sfirsitul lui februarie si urmatoarele au fost caldicele, ca activitatea cimpeneasca n-a fost fara rezultat, ca in prima jumatate a lui martie gradinile au fost laborate, vita taiata si legata, florile ce nu pot indura asprimea frigului au fest scoase afara de pe unde erau adapostite, toate astea nu ti-ar aduce nici o mirare, caci de multe ori vei fi avut ocazia a le vedea in variata noastra clima.

Cind ti-as spune iarasi ca serile au fost placute si nu prea reci; ca cerul, de un albastru limpede da relief stralucirei stelelor; ca luna domnea blinda in atmosfera, ca lumina ei cea dulce inspira idei poetice, fara insa a orbi pe cei ce catau cu drag la dinsa, ca solitudinea nopturna, imbracata in mistere, invita pe muritori la pace si la repaos; cind toate acestea ti le-as spune, imi vei raspunde: nu-mi fac nici o impresie, caci le cunosc, le-am vazut.

si asa fiind sa ne intoarcem la o alta ordine de idei: am aflat cu multa satisfactie sufleteasca ca ai trecut exemenul de licenta cu mult succes. Te felicit. As voi sa-ti citesc teza.

Din parte-mi iti trimit aici una din fabulele ce am scris ca s-o judeci si sa-mi faci observatiile ce vei crede de cuviinta.

Sincere complimente de la familia mea. Eu insa iti prezint mina cu iubire ca s-o stringa p-a dumitale.

P. Ispirescu

Ciobanul sI Oglinda

De printre stei de piatra, de munte vagauna, Ciobanul ce traise cu oile-mpreuna, Iesi sa vaza tirgul. Nescos fiind la lume, Nedus pe la icoane, chiabur insa cu nume, Casca prin strada gura. El nu-si putea da seama De ce-asa zgomot mare? Ce e si cum se chiama Papusile spoite Cu parul turlu, hurlu, cu fata incretita! De ce-s multe fiinte ce-ascund dorinti viclene? De ce femei informe? De ce?... De ce? Las, nene, Nu trebui interpret L-acest ce indiscret... Cind la o bolta vede in cui sus asezata O lucie oglinda, cu aur incadrata.

si-n ea raza din soare Salta ca-n scaldatoare. Voios la ea se uita, dar vazu-ndata-i piere, Caci razele reflecte sclipeau de schinteiere. in bolta atunci intra, de pretul ei intreaba, Plateste, isi ia scula si pleac-apoi in graba. "Luat-am o comoara, isi zise el in gind,

Spre casa sa mergind, Cu ast odor in iarna nici cap n-o sa ma doara! Nu-mi voi trimite turma, precum odinioara, in cimp sa pribegeasca... Am soarele cu mine si nu-mi pasa d-oricine..." Dar crivatul soseste si geru-l inteteste... Atunci si el asaza oglinda-ntr-un pom mare Cu fata inspre tirla; ea insa raze n-are. O schimba s-o atirna in alt pom mai la vale; O-ntoarce s-o suceste, puind-o mai in cale; Dar pina-n fine nu da caldura nici oleaca,

Caci soare nu era Sa poata - oglinda raze de unde mai fura. Simtindu-se-nselat, rusinea isi ineaca, Cu chiu, cu vai, el turma isi duse l-adapost si vede c-a fost prost.

P.S. in moment aflu ca d. Votica a venit acasa. Le-a facut vacanta cu doua zile mai-nainte. D-sa este sanatos. Acasa la d-ta toti sunt bine.

P. Ispirescu




Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (26 martie 1876)


Aceasta pagina a fost accesata de 1690 ori.
{literal} {/literal}