Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (12 aprilie 1873)

Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (12 aprilie 1873)

de Petre Ispirescu


Bucuresti, 12 aprilie, 1873.

Iubite domnule Aristide,

Ar trebui sa ma scuz oarecum ca raspund tocmai acum epistolei dumitale de la 12 februarie trecut; gasesc insa ca este de prisos cind dumneata stii cit sunt de ocupat si cum fiecare ora a zilei imi este insemnata de ceea ce am sa fac. Nu-mi ramin decit citeva ore ale noptii in care ma pot ocupa de lucruri ce ma privesc personal. Ei bine, unele din aceste particele nopturne de timp le consacru spre a-ti scrie; de aceea sa nu ma acuzi de neglijenta daca sunt asa de rar.

Am simtit mare multumire sufleteasca cind am auzit ca te-a impresionat cele zise de mine in epistola precedenta si o repet ca as fi fericit daca te va putea servi la ceva unele din neinsemnatele mele cugetari.

Complimentele din epistola dumitale nu le pot privi ca trimise la adresa mea. Ele sunt prea povaroase si nu le pot purta. stii ca pretentiile imi lipsesc si as dori ca epistolele noastre sa contie idei mai putin lustruite si imbracate mai simplu. Fondul insa sa cautam a fi cit se poate de lamurit.

Departe de mine ideea de a te crede un petrolist (sic!) etc. cum zici dumneata ca mi s-a parut a te crede dupa vorbele din epistola dumitale relativ la popa d-acolo. Cunosc si pe domnul tatal dumitale; te cunosc si pe dumneata. Altceva este a fi cineva bulversator al principiilor de ordine deja admise si altceva este a fi liberal in adevaratul inteles al cuvintului.

Pe Hobbes l-a combatut si dezaprobat toti citi l-au citit. Ratacirea lui prea este batatoare la ochi. Cu toate astea noi suntem datori a citi si e bine a citi cit de mult spre a sti cum cugeta cutare sau cutare.

Nenorocirea noastra a romanilor este ca ne-am tot indopat cu teorii. Am primit fara rezerva toate doctrinele expuse de autori in cartile ce am cetit si am devenit indoctrinati orbi. Din toti timpii filosofia s-a ocupat cu lucruri pe cari nu le putea pipai. Cite capete filosofice, atitea opiniuni. Sa nu ne ratacim a cerceta si judeca lucruri ce nu se pot percepe ori atinge. Filosofia se nutreste numai de pareri, cari mai de cari mai eronate.

Sunt secuii de cind filosofia imbla dibuind sa cunoasca necunoscutul. Cite sisteme atitea neexactitati. si astazi stiinta aceasta, daca parerile unora si altora se poate numi stiinta, n-a ajuns mai departe de ceea ce era acum citeva mii de ani. incotro isi intoarce cercetarile sale spre a ajunge la un adevar real, intilneste barieri puternice peste care nu mai poate trece; si de aci se pune pe pareri, pe inchipuiri, unele mai putin veridice decit altele.

Practica si experienta mi se par a fi mai proprii pentru noi romanii pina cind sa putem a ne consolida educatia noastra nationala; si sa lasam naturei si timpului grija de a mai produce vrun cap-fenomen, ca cela ce pierduram de curind, cum a produs si alte natiuni; caci trebuie sa stii ca nu toti timpii produc asemenea raritati. Pina atunci sa cultivam stiintele si mai cu seama pe cele exacte si in aplicarea lor sa cautam a fi mai practici.

Avem noi multe alte lucruri de cercetat decit religia. Sa terminam pe acelea cu bine sau sa le ducem la o perfectiune de neimputat si apoi de va trebui vom veni si la aceasta. Ar fi bine deocamdata sa mai lasam la o parte si dualisme, catre care zici ca si dumneata inclini si materialism si sa nu ne pronuntam pentru nici o sistema de filosofie, pina nu vom fi in stare sa aprofundam cunostintele noastre, ca sa putem discerne bunul din rau.

Eu cred ca pentru romani ar fi mai bine si mai nimerit azi a practica o filosofie rationala, sanatoasa si economica.

Viind la questiunea religioasa, iubite domnule Aristide, daca voim sa fim ortodoxi si sa traim in religia parintilor nostri, apoi biserica romana nu admite dualismul; ea este curat spiritualista si iata ca inclinarea dumitale te impinge pe o panta pe care, daca vei aluneca, vei merge alaturi cu religia.

Nu este o justificatie ceea ce zici dumneata, permite-mi sa ti-o spui, ca nu se poate griji cineva la Paris, pentru ca acolo nu se poate posti.

Primo: A posti, in sens moral, este a intra omul in sine, a nu face altuia ceea ce nu-i place sa-i faca lui altul; si aceasta este la care biserica noastra tine mai mult. Ca sa dezvoltez aceasta idee sa lasam ca spatiul unei epistole este insuficient, dara ar trebui o scrisoare indelunga, ceea ce nici capacitatea nu ma ajuta a face, nici facilitatea a ma exprima. Numai sa cugete cineva si tot va fi de ajuns. Pot sa simt toata invatatura coprinsa in aceste citeva cuvinte; n-am insa atita forta ca sa pun pe hirtie simtamintele si cugetarile mele. Secundo: Post, in sens material, se poate face nu numai in Paris, ci si in mijlocul unui popol de atei. E destul sa manince cineva piine si sa bea nitel vin cu apa trei zile si alte neinsemnate abtineri sa faca si apoi se poate impartasi. Sa nu mi se obiecteze ca un asemenea post de trei zile slabeste corpul; eu am postit cu piine si vin saptamini intregi si tot nu m-am slabit la etatea in care ma aflu; nu insa ca sa ma cominic ci pentru altceva.

Biserica noastra este atit de dulce, atit de ingaduitoare, incit nu sforteaza pe nimeni a face ceea ce zice ca nu poate. Ea n-are agenti care sa bata la talpi si sa sileasca pe oameni a-si implini datoriile religioase. E destul sa aiba cineva bunavointa si constiinta si totul se face cu bine.

Ma rezum: Daca este sa traim in religia parintilor nostri si sa nu devenim renegati, parerea mea ar fi, cum am zis si in epistola precedinte:

"Daca trebuie sa apartinem unei religii suntem obligati a o respecta cu desavirsire etc., etc".

As voi sa intinz cit de mult discutiunea asupra acestei materii, ma opresc insa, nevoind sa-ti fur timpul care este atit de pretios si necesar unui student. si fiindca zici ca te atrage o asemenea discutiune imi place a crede ca voi continua a-mi multumi curiozitatea ce zici ca am de a vedea cit estedeplacut sa dezlegi chestiunile cele mai subtile cu ajutorul filosofiei, asteptind sa-ti implinesti promisiunea ca vei intretine asta gingase corespondenta, cu o conditiune insa, ca sa-mi scrii cind timpul te va ierta, fara sa te substragi de la studii.

iti multumesc pentru bunavointa ce ai de-a-mi spune atitea lucruri din Paris care sa ma intereseze. Unica dorinta, deocamdata, de a sti cite ceva de acolo este numai cele relative la tipografie. Daca poti si ai ocazie, informeaza-te despre cele ce se atinge de tipografie si scrie-mi. Corpul tipografic de acolo are mai multe asociatii: a patronilor, a protilor, a lucratorilor.

Daca vei afla sa se fi introdus ceva ameliorari spre perfectionarea maiestriei, spre imbunatatirea soartei lucratorilor etc. iarasi sa-mi scrii, fiind doritor a sti unele ca acestea.

Informatiile ce-mi dai despre persoanele carora sa le trimit Basmele ce am tiparit sunt bune. Peste putin le voi adresa cite un exemplar. De vei mai afla vrun filoroman mai cu seama spaniol, ori italian sau portughez, scrie-mi.

Codicile d-lui Boerescu a iesit de sub presa. N-am putut complecta nici un exemplar inca din prisoase. Lipsesc patru coaie. Le vom pune sa se culeaga, si am obtinut promisiunea d. Boerescu ca-mi va subscrie sase exemplare. Unul va fi al dumitale. Sper a nu trece mult timp pina sa-l poti avea.

in fine dupa un timp uscacios de aproape doua luni, a doua zi de Paste, o ploaie primavaroasa si binefacatoare a venit sa dea viata junelor plante. Cu toate astea am auzit ca in unele parti a cazut grindina care a vatamat pomii.

Toti ai nostri te urmaresc cu inima si-ti ureaza sanatate si vointa statornica a trece cursurile cu succes. Este foarte slab a exprima prin scris dorinta ce au de a te revedea.

Eu insa te invit sa fii barbat. Prin perseverenta si curagiu vei birui orice obstacole. Moderatia te va face sa fii cautat de toate cunostintele.

Sa auzim de bine,

P. Ispirescu

P.S. Ar fi mai nimerit ca scrisorile dumitale sa poarte adresa: P. Ispirescu, la tipografia Laboratorilor romani, strada Academiei nr. 19.




Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (12 aprilie 1873)


Aceasta pagina a fost accesata de 883 ori.
{literal} {/literal}