Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (23 octombrie 1886)

Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (23 octombrie 1886)

de Petre Ispirescu


Bucuresti, 23 octombrie, 1886.

Domnule Iarnik,

imi pare foarte rau ca nu m-am putut plati de d-ta pina acum. Cauzele sunt multe, si mai cu seama:

I. Concurenta de moarte ce-si fac tipografii din Bucuresti, de te aduce in stare sa lucrezi mai pe nimic si apoi si acel lucru se face de multe ori pe datorie.

II. Eu sunt sec de noroc; n-am parte de negot si nici de munca mea. Vro citeva imprejurari de aceasta natura, te vor convinge de spusele mele. Iata-le.

Acum citiva ani, am tiparit in asociatie cu altii: Legiurile tarei in doua volume mari, de peste 200 coaie. Aveam rezolutia d-lui director al Ministerului de Interne ca, indata ce va apare cartea, sa o recomande Comunelor ca s-o cumpere. S-ar fi desfacut peste 3 mii de exemplare, a 50 lei, am fi incasat respectabila suma de 150 000 lei. Cu dinsa s-ar fi platit tiparul, hirtia, osteneala corectorului si ne-ar fi ramas un bunicel beneficiu.

Ce se intimpla?

Cu o saptamina inainte de a apare volumul I, vine la minister d. Boerescu, ca sef al Departamentului Justitiii.

D-sa avea asemenea un codice tiparit, si cind ne-am prezentat cu opul gata, ca sa ni-l recomande, dupa fagaduiala, Comunelor spre cumparare, ministrul de interne a supus cererea noastra Consiliului de ministri. D. Boerescu opuindu-se, cererea noastra a fost respinsa. in loc de beneficii, nu ne-am scos nici cheltuiala tiparului.

Alta: Gramatica d-lui Coman, editia I, s-a desfacut intr-un an. A doua editie am tiparit-o eu. D. Coman a pus hirtia, eu tiparul. Am tras 5000 exemplare. Asteptam sa ne scoatem cheltuielile si sa ne ramiie un beneficiu rotund.

Ce se intimpla si aci?

Un alt domn tipareste si el o gramatica; se foloseste de lipsa d-lui Coman din tara, staruie pe la Minister de-i aproba cartea si vinde, si vinde mereu. Noi in loc sa putem desface macar jumatate din editia noastra, cartile noastre stau la magazie si nu ne-am scos nici cheltuiala.

Acum fiindca sunt intrebuintate, abia am gasit un librar, caruia sa-i dau cartile cu pret foarte scazut. Dupa predare mi-a spus ca nu poate sa-mi dea banii acum, ci dupa Anul Nou. Sau sa iau hirtie pentru bani. Ce sa fac cu atita hirtie?

Alta: Cu basmele si cu ce bruma am scris si eu, nu merge mai bine. Se vede ca lucrari de felul acesta nu place publicului, caci nu se cauta. A trebuit sa le vinz la anticari pe pret mai jos decit costul hirtiei, numai sa nu putrezeasca in magazie.

Din tot ce am scris s-ar putea face citeva volume de o suta de coaie in formatul lui Mihai Viteazul de Balcescu. Mi-ar trebui 2 0003 000 abonati ca sa le pot da toate o suta de coaie pe pret de 10 lei. si fiindca nu se poate aduna atitia abonati, si fiindca nu stiu de vor apuca sa fie toate tiparite la un loc, teama mi-e ca manuscrisele sa nu ajunga sa incalzeasca vro soba, timp de citeva minute. Ce sa-ti spui? Sunt cu totul descurajat.

Alta: Cind ati venit la Bucuresti, mi-ati facut o propunere, care ma onora. Am priimit. Am muncit o vara intreaga zi si noapte, cu gind ca poate sa cistig ceva. Aceasta m-a si indemnat sa trimit pe Constantin la Viena. Speram ca jumatatea costului lui, adeca ce-ti datorez, se va plati cu aceasta munca. Dar din tot lucrul meu ce s-a ales? Nimic. Ba inca sunt si dator la d-ta.

iti spusei acestea nu pentru altceva, ci ca sa-ti dovedesc ca sunt sec de noroc, si ca n-am parte de munca mea.

Cu privire la datoria d-tale, daca voi putea sa iau ceva bani dupa gramatici, sau si din alti bani din datoriile ce am sa iau si voi putea incasa iti voi trimite cu toata multumirea, si de nu toti deodata, cel putin partial.

Totusi mai bucuros as dori ca, ori d. Coman sau altul din amicii d-tale, sa-mi dea a tipari ceva, cu care sa ma platesc de datorie.

in privinta membrilor familiei mele, iata pomelnicul: Elena pe care am maritat-o si are un copil. Dupa Elena vine: Constantin, George, Lucia, Marioara, Paulina si in fine Nicolae.

Palita este sanatos. Are si el trei copii: doua fete si un baiat.

Adesea vorbim, cind ne intilnim cu totii, despre d-voastra.

Eu si ai nostri trimitem respectabilei d-na Iarnik inchinaciuni si urari de viata fericita.

Copilasilor mingiieri si urari de sanatate, de crestere si de prosperitate.

De la mine personal, sanatate si voie buna,
P. Ispirescu






Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (23 octombrie 1886)


Aceasta pagina a fost accesata de 887 ori.
{literal} {/literal}