Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (23 noiembrie 1882)
de Petre Ispirescu
Bucuresti, 23 noiembrie 1882.
Dragul meu, domnule Iarnik, La scrisoarea d-tale de la 18 noiembrie st.n. am onoarea a raspunde.
Mai intii, te cunosc din destul ca esti omul adevarului si crezi la nevoile altora; pentru aceasta asteptam cu incredere raspunsul d-tale, fara sa-mi inchipuiesc ca te vei supara pe mine, fiindca in scrisoarea mea precedenta ti-am fost scris numai curatul adevar.
Eu si ai nostri ne-am bucurat foarte mult, aflind ca ti s-a inmultit familia inca cu o membra. Te felicitam pentru acest dar dumnezeiesc. Felicitam mai cu osebire pe d-na Iarnik pentru ca s-a usurat cu norocire si pentru buna stare in care se afla dupa usurare. Dumnezeu sa te tie sanatos, ca sa poti munci si sa-ti capatuiesti copiii.
Ai dreptate sa te bucuri de binecuvintarea cereasca. Dumnezeu ne va da atita cu ce sa hranim pe cei ce ne daruiesc (sic!). Dara aicea jos mai trebuie si altceva pe linga mincare; si acel altceva se dobindeste foarte cu greu, daca se dobindeste. Totusi suntem datori sa nu cirtim si sa plecam capul la jugul ce ni se infatiseaza.
Bucuria noastra a crescut inca cind am auzit ca aici in tara nasterii d-tale esti mai multumit. Lucreaza frate, pe cit poti, daca lucrul ti-aduce cu ce sa-ti intimpini trebuintele. E rau cind munceste cineva in sec. Esti inca tinar si munca nu lasa pe om sa piara.
si fiindca ocupatia aceasta iti este placuta, pretuita de multimea junilor ce vin sa-ti asculte cursul, mergi pe aceasta cale si satisfactia d-tale se va mari in proportie cu succesele ce vei dobindi. Noi vom impartasi impreuna cu d-voastra multumirea de a te sti laudat si considerat.
D-ta, cultivator al mai multor generatiuni, era natural sa te gindesti si la cultivarea gradinii d-tale de acasa. Cultiva, frate, cultiva mereu, ca sa ai in viitor de ce sa te bucuri.
in privinta fotografiei noastre, sper sa ajung oarecari timpuri mai bune, cind sa pot face, fara stinjenire, aceasta cheltuiala si atunci fii sigur ca nu te voi uita.
D. Bianu este la Paris, Place du Pantheon 9.
La noi lucrurile merg tot cum le stii. D. Hasdeu si Tocilescu s-au impacat, chipul; dara nu vor sa-si uneasca revistele.
Pe d. Teodorescu il vaz foarte rar, cind se intimpla adeca de-l intilnesc pe strada. Asa sunt toti junii nostri. Cind se intorc de la studii si intra in slujbe, nu vor sa mai stie de prietenii cei vechi, decit cind au interes de dinsii. Se fac boieri.
D. Tocilescu isi tipareste revista la tipografia noastra, ca si d. Hasdeu. Pe acesti domni, ii vaz mai des, ca. si pe d. Gaster, care colaboreaza la revista d-lui Tocilescu.
Vorbind acestui din urma domn despre manuscrisul român de la Praga, d-sa mi-a zis ca are sa-ti scrie insusi si mi-a cerut adresa d-tale. Eu i-am dat-o.
Despre cartea mea, am ajuns sa crez ca cei ce vorbesc de dinsa in fata-mi, vor sa riza de mine. Nu mai voi sa auz nimic de dinsa. Nu voi mai tipari nimic pe socoteala mea. Ce folos ca cei ce, fiind simpli muritori, m-au facut sa crez ca scrierile mele ar valora ceva. Cind au putut sa faca ceva in favorul ei, i-au dat cu piciorul ca la un lucru netrebnic.
Ar fi multe de zis in privinta aceasta; dar intr-o scrisoare nu incape tot ce as avea de spus. Rog pe Dumnezeu sa faca a ne mai intilni o data, si atunci sa-ti povestesc cum sunt de necautate, pacatoasele mele de scrieri si cit sunt de despretuite de oamenii nostri, cari altadata le-au laudat.
Socoteam si eu ca junii nu vor calca pe urmele batrinilor in privinta literaturei populare si ca-si vor schimba drumul si vor lua o alta cale. M-am inselat. Eu vaz ca ei se adapa tot dintr-o apa cu batrinii. Fagasul este prea adinc si anevoie s-ar putea ca sa iasa dintr-insul, daca vor iesi vrodata. Ba inca sunt si mai egoisti si mai materialisti.
Terminind scrisoarea mea, te rog sa arati doamnei Iarnik ale noastre pareri de bine pentru usurarea d-sale si salutari respectuoase.
Sa auzim de bine,
P. Ispirescu
Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (23 noiembrie 1882)
Aceasta pagina a fost accesata de 1610 ori.
