Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (18 ianuarie 1873)

Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (18 ianuarie 1873)

de Petre Ispirescu



Bucuresti, 6/18 ianuarie, 1873.

Iubite domnule Aristide, Daca n-ai priimit pina acum nici o scrisoare de la mine, cauza este, cum stii, ca sunt foarte ocupat. Acum chiar iti scriu, cum se zice, printre picaturi. Mai toate partile din scrisorile ce ai trimis tatalui d-tale permise de a se vedea si de altii, le-am citit si iti multumesc pentru pasagele ce ma privesc direct pe mine si pe ai mei. Ai nostri te doresc si ar voi sa te vaza cit mai curind reintors in familie cu diploma de doctor.

Descrierea ce faci institutului ale carui cursuri le urmezi mi-a placut si bine faci de te ocupi. M-am bucurat cind am citit pasagele in care promiti a face in fiecare scrisoare cite o descriere de felul acesta si pot zice ca aceasta chiar va fi un studiu pentru d-ta, daca te vei tine de vorba.

Cele zise insa in privinta preotului, mi s-au parut o ironie atit de amara pe cit si de aspra.

Aceasta m-a facut sa cuget la multele cuvinte despretuitoare ce se arunca cu atita usurinta asupra religii[i] noastre, la noi, de catre pretinsii nostri invatati si cari sunt atit de funeste junimii ce acum se ridica.

Ei bine, cind s-ar profera asemenea cuvinte in prezenta mea, stii ce as face? As pune chestiunea urmatoare:

- Domnule, trebuie sa avem o religie? si daca mi s-ar raspunde afirmativ, eu as zice: daca trebuie sa apartinem unei religii, suntem obligati a o respecta cu desavirsire, insusi cu toate formalitatile ei, astfel incit sa nu dam de sminteala pe aproapele nostru care poate sa fie mai slab in credinta, cu judecata mai marginita si care poate sa-si inchipuiasca altfel vorbele ce ar auzi iesind din gura noastra in privinta religii[i] si atunci facem pe cei ce ne asculta sa devie nenorociti, nemaistiind ce sa creaza.

Noi, pentru cei ce ne incongioara, trebuie sa vorbim cu atita demnitate pentru religie incit cei ce ne asculta sa fie coprinsi de respect; nimeni nu scotoceste constiintele noastre spre a cerceta, daca, cind ne inchinam dupa obiceiul religii[i], in care ne-am nascut, ne gindim la Acela care tine toate, fie acela numit Dumnezeu, Natura, Alah, Adonai si daca credem dupa invataturile lui Brahma, Confucius etc.

Iar de mi s-ar raspunde negativ, eu unul mai bine m-as duce sa locuiesc cu bestiile codrilor, unde mi se pare a fi mai in siguranta decit in mijlocul semenilor mei. Fara religiune, nu mai este societate, nu mai este familie, nu mai poate fi pace Intre oameni. Lipsa de religiune va sa zica distrugerea societatii.

Rau se amagesc doctrinarii de astazi cind propaga desfiintarea unor institutii la care au conlucrat atitea capete eminente ale timpilor trecuti si in atitea si atitea mii de ani, fara a putea pune altceva mai bun si mai solid in locul lor.

Se stie insa ca mai lesne este a distruge decit a construi.

Se va zice ca se combate numai formalitatile; eu unul zic ca acestea sunt numai niste cuvinte amagitoare, ca sa se poata ataca fondul si iata de ce:

Care institutiune politica si sociala nu-si are formalitatile sale, fara de care nu poate exista?

Sa se vaza institutiunea militara si sa mi se spuie daca nu sunt formalitati si inca foarte numeroase; si cind cauti bine vezi ca-si au cuvintul lor de a fi pentru ca altfel disciplina si preciziunea exercitiilor ostasesti n-ar mai insemna nimic.

in magistratura, asemenea sunt destule formalitati etc. Nici timpul nu iarta, nici cunostintele intinse ce se cer si pe care nu le am asupra feluritelor formalitati, nu-mi permite a ma intinde asupra descrierii lor; destul ca ne multumim a ne scoate caciulile de pe cap inaintea unei pinze puse in virful unei prajine, supranumindu-l stindard; dara ne codim, scotind cuvinte ofensatoare, a ne descoperi capetele cind ne aflam in prezenta unei icoane sau a unor moaste. si unul si altele sunt ceea ce sunt; noi le stim, noi le cunoastem; dara favorizam pe unul si despretuim pe altele.

Cine ne opreste pe noi de a cugeta? Cine ne impiedica de a adora Natura? Numai sa nu fim netoleranti.

Sa lasam si noi pe altii, fara sa ridem ori sa ne batem joc de dinsii, de a se inchina lui Dumnezeu, soarelui etc. fiecare dupa pofta inimii lui.

Se va mai zice, poate, ca spre a darima bigoteria, superstitiile si cite alte nagode, sunt siliti oamenii de la noi a se servi de niste arme ca acelea ca sa loveasca in religie. Vei judeca prin d-ta insuti acum cind esti in mijlocul celui mai civilizat popol, daca pietatea romanilor se poate numi bigoterie, si daca acel popol din sinul caruia iese lumina stiintelor ce se resfringe peste toata lumea, daca acel popol, zic, care poseda atitea somitati, atitia oameni savanti,nu este mai superstitios decit popolul nostru.

Pretinsa bigoterie si superstitie nu se va putea stirpi pina va mai exista oameni pe lume. Pina cind natura va voi sa doteze pe unii oameni cu pietate, pe altii cu ferocitate, pe unii sceptici, pe altii creduli etc., lucrurile si cursul asezamintelor ci va raminea in starea in care a voit natura sa le legiuiasca si prin urmare pigmeii doctrinari de astazi nu vor putea sa smulga din inima omului ceea ce natura a pus acolo, dara va putea sa-l avilie aducindu-l in stare de bestie.

Vaz ca m-am intins prea mult asupra unor lucruri despre care nu m-a intrebat nimeni. Sa nu crezi iubite domnule Aristide ca voiesc a da lectii. Departe de mine asta idee, fiindca n-am nici capacitatea, nici eruditia ce se cere de la un asemenea om. Pun numai in vederea dumitale cugetarile mele si te rog sa le examinezi. De-ti va putea servi la ceva as fi prea fericit.

in epistola adresata tatalui dumitale intrebi daca a iesit de sub tipar codicile editat de d. B. Boerescu. Afla ca pina acum nu s-a terminat, dara sunt in lucru ultimile coaie. Precum ti-am spus verbal iti fac cunoscut si prin aceasta ca noi am pus, ca la toate cartile, 10 coaie mai mult de imprimat. Aceasta in limbagiul tainic tipografic se numeste prisoase. Se intimpla totdauna la tipar de strica din unele coaie mai multe, din altele mai putine, astfel incit la legat, de multe ori, nu se poate complecta nici un exemplar, ba inca alteori sa lipseasca chiar din suma fixata. De mai multe ori se intimpla de se poate complecta patru sau cinci exemplare. Din acestea doua se opresc pentru biblioteca tipografiei noastre. De se va putea complecta din codice un numar de exemplare, dupa ce vom opri exemplarele reglementare pentru tipografie, din ce va raminea va voi putea procura unul; si atunci dupa ce voi gasi timp d. Boerescu sa-l subscrie, caci fara de aceasta nu pot scoate in public niciun exemplar.

stii, iubite domnule Aristide, ca am tiparit o colectie de basme; si fiindca din legendele noastre iese in relief latinitatea noastra as voi sa trimit cite un exemplar la literatii cei mai in ramura din Europa si la filoromani. Daca vei afla adresa lui Philaret Chasle si a lui Menan si locul locuintii lor, te rog sa mi le comunici. Asemenea de vei auzi si despre alti barbati cari se ocupa de romani fie din Italia, fie din Spania, binevoieste a mi le comunica si pe acelea.

Vei fi auzit de mizeriile ce s-a intimplat la teatrul din Bucuresti. Citiva juni au fluierat o primadona. Prefectul politiei i-a oprit. Ei au fluierat iarasi si politia a pus mina pe dinsii si i-a pus la umbra. Camarazii arestatilor s-au decis sa-i razbune si unul din ei, cazut la sorti, anume Florescu a palmuit pe prefect in foaierul teatrului. A fost insa judecat si trimis la inchisoare.

Moartea lui Napoleon a cauzat mare intristare romanilor. Joi la 4 curent s-a facut parastas la toate bisericile din tara pentru repaosul sufletului binefacatorului romanimei.

Noi avem un timp de primavara. Nu-mi aduc aminte in viata mea sa fi vazut o iarna asa de buna ca aceasta. Un cer albastru, un soare stralucitor, o atmosfera caldicica, de-ti place sa traiesti. Noptile sunt cam reci, insa milioanele de stele ce licaresc suspanse in aer fac ca si noptile sa fie placute.

As voi sa-ti scriu multe, multe, sa-ti dau nuvele variate din tara. Nu pot sa ma intinz mai mult, fiindca timpul imi lipseste si sunt sfortat de ocupatiile mele sa-mi pun pofta in cui.

Pentru afacerea ce te rugasem iti voi scrie cu alta ocazie.

Eu si ai mei iti uram succes bun si sanatate perfecta.

Sa auzim de bine, P. Ispirescu

P.S. Am priimit de Anul Nou ca dar un album de marci minunat.




Scrisoare Petre Ispirescu catre Aristide (18 ianuarie 1873)


Aceasta pagina a fost accesata de 896 ori.
{literal} {/literal}