Doamna lui Neagoe-Voda

Doamna lui Neagoe-Voda

de Petre Ispirescu


Neagoe-voda era un domn bun, temator de Dumnezeu si evlavios, nevoie mare. Vrind sa faca o biserica, care sa ramiie de pomenire, puse sa se cladeasca monastirea de la Curtea de Arges si hotari ca sa fie astfel de frumoasa, incit seaman pe lume sa nu mai aiba. Pentru aceasta cheltui el atita sumedenie de bani incit vistieria lui se golise de nu mai ramase nici cu ce sa-si tie curtea.

si credeti ca ajunse sa o dea de cheie? As! fereasca Dumnezeu! Mai era mult pina sa o gateasca de tot.

Dar fie ca in cele din urma tot facu el ceva care a ramas de pomenire. Chiar azi monastirea de la Curtea de Arges este fala tarii.

Nu e om, nu e femeie, ba nici un copilas nu e in tara noastra care sa nu stie cit de frumoasa este acea biserica, cit de mestesugit este lucrata, si cit de maret este zugravita pe dinauntru. incotro te uiti, sclipeste aurul pe dinsa. Streinii de prin alte tari vin cu duiumul, numai ca s-o vaza.

Vazind Neagoe-voda biserica neispravita si vistieria lui ajungind pe fund, i se aprinse inima de o rivna catre Dumnezeu de nu se poate spune. Se framinta cu firea, cit un lucru mare, isi batea capul fel si chipuri, cum ar face, cum ar drege, ca sa ajunga la capat, dar nu gasea nici un mijloc.

Mihnirea ii coprinsese sufletul si cazuse intr-o intristare de se ingrijurase curtenii si cei de pe linga dinsul.

Ajunsese sa nu se mai poata apropia nimeni de dinsul.

Nici boierii cei mai mari nu mai cuteza a da ochi cu dinsul, caci nimeni nu-i mai intra in voie. Daca vazura asa, boierii se adunara odata cu mari cu mici in Divan si se vorbira ce sa faca spre a mai inveselii inima lui voda cea atit de inchisa.

Intrind si voda in Divan, posomorit, cum ajunsese sa fie el, boierii il intimpinara si-i zisera:

- Luminata fie fata mariei-tale, doamne! Sfatul cel mare de 12 boieri a gasit cu cale ca sa se mai mareasca birurile. Adunindu-se mai multi bani din tara, maria-ta. vei putea sa-ti implinesti dorul inimei spre lauda Domnului si spre marirea domniei mariei-tale

- Asa sa fie, raspunde voda. Numele Domnului fie laudat.

Fata lui voda se lumina oarecum, inima i se deschise gindindu-se ca acum se va gasi mijlocul spre a se putea ispravi un lucru asa de minunat ca biserica pe care o incepuse el.

Doamna lui Neagoe, blinda si milostiva, cum era din fire, vine repede si intra in Divan. Neobisnuita a sta la sfaturile boierilor, ea se pierde de rusine. Cum sa graiasca ea improtiva boierilor cu barbele albe si incaruntiti in slujbele tarii?

Dar stiind ca acolo se plazmuieste ceva pe spinarea bietului popor, carele si asa era destul de incarcat de podvezi, se incumete si zice:

- Doamne si sotul meu Neagoe! Nu te lasa sa te in- duplece capeteniile poporului a-l impovara, pentru ca sa-ti placa tie. stiu ca doresti sa faci o zidire care sa n-aiba seaman pe lume, in care sa se aduca jertfa cea pacinica a legii celei sfinte a noastra spre lauda celui Preainalt. Ar adus-o pina aci fara sa te atingi macar de un capatii de ata din al altuia. Averea toata ti-ai cheltuit-o pentru acest lucru placut Domnului. Crezi tu ca vei avea liniste si pace cind vei sti ca biserica ta este ispravita cu sudoarea atitor oameni, cari in loc sa te laude, te vor blestema? Nu este destul jugul ce apasa pe cerbicele bietilor muncitori? Cind vei merge la biserica sa te inchini, cu ce evlavie ai sa-ti faci tu rugaciunea, cind ochii tai se va izbi delacrimile atitor femei ce se vor varsa tagaduind milostivirea ta, pentru ca le-ai saracit parintii, barbatii si copii[i], luindu-le piinea de la gura, ca sa-ti multumesti desertaciunea? Ai uitat un lucru, dragul meu domn si stapin.

Ai uitat ca sotia ta are niste giuvaericale cu care se gateste la zilele de praznice. Pina cind voi sti poporul impilat pentru savirsirea bisericii tale, eu nu voi mai putea pune pe mine aceste podoabe, vrednice numai de pagini. Ia-le, prefa-le in bani si implineste-ti fagaduiala ce ai dat lui Dumnezeu.

in acelasi timp ea deschide capacul unui sipetel, ce adusese cu sine, si lasa sa straluceasca la ochii boierilor diamanticalele doamnei ce erau in acel sipetel. si, podidind-o lacramile de bucurie ca facuse o jertfa ce nu se mai auzise pina atunci si de rusine ca vorbise atit in sfatul boierilor, iesi numaidecit afara.

Toti ramasera inmarmuriti cind vazura pe doamna lor savirsind o fapta atit de frumoasa si de lepadare de sine. Neagoe-voda se bucura ca are o doamna cu care se loveste la cugete. Iar un ostas batrin, batrin de tot, care apucase a intra si el in Divan si sta smerit intr-un unghi, isi ridica miinile sale tremurinde catre cer si zise:

- Multumescu-ti tie, Doamne, ca m-ai invrednicit a trai sa auz lucruri nemaipomenite pina acum. tara care scoate asemenea femei nu va pieri. Maica Domnului va fi aparatoarea ei pentru d-a pururea. Acum poti merge, suflete al meu, in lumea dreptilor, ca vazura ochii mei mintuirea ce Domnul a gatit tarisoarei noastre. Astfel a cuvintat batrinul si a avut dreptate. Bine a zis, cine a zis, ca femeia domneste rugind. Ceea ce voieste ea sa iasa, copii, aceea iese. Uitati-va imprejur si va incredintati de acest adevar.




Doamna lui Neagoe-Voda


Aceasta pagina a fost accesata de 979 ori.
{literal} {/literal}