Sania, calul si trasura
de Petre Ispirescu
Sub un sopron odata
O Sanie sinata
Ca fulgul de usoara,
si o Butca d-ale
Slaba-n balamale
Se disputau sa moara.
"N-o veni a iarna, cu lipsa de soare,
Zise sanioara, cu ger si ninsoare,
si-o sa vezi atuncea primblari ce-o sa trag?
Ca vintul,
Rasturnind pamintul,
La sosea sa merg
si-ntr-o clipa iara inapoi s-alerg;
Musterii o suma voi ca sa-mi atrag."
"Ia, taci, talpejano, carut fara roate,
Caleasca raspunse, asta nu se poate;
Eu sa-mi plimb stapinii, ca-n leagan sa-i port
Stind alene
intre perne
Sub cosu-mi cu lustru ca si sub un cort,
Aparati de-arsita, neatinsi de vinturi,
Duruind pe strade, alergind pe cimpuri..."
Dintr-un grajd d-alaturi, un cal, biet, ce dinsul
Vegeta pe coaste, il podidi plinsul
Auzind, si zise: "Usor faceti planuri
D-a voastra miscare,
Caci nevoia mare d-alergat sub hamuri
Cad p-a mea spinare".
(1880)
Sania, calul si trasura
Aceasta pagina a fost accesata de 1829 ori.