Sania, calul si trasura

Sania, calul si trasura

de Petre Ispirescu


    Sub un sopron odata
    O Sanie sinata
    Ca fulgul de usoara,
    si o Butca d-ale
    Slaba-n balamale
    Se disputau sa moara.
    "N-o veni a iarna, cu lipsa de soare,
    Zise sanioara, cu ger si ninsoare,
    si-o sa vezi atuncea primblari ce-o sa trag?
    Ca vintul,
    Rasturnind pamintul,
    La sosea sa merg
    si-ntr-o clipa iara inapoi s-alerg;
    Musterii o suma voi ca sa-mi atrag."
    "Ia, taci, talpejano, carut fara roate,
    Caleasca raspunse, asta nu se poate;
    Eu sa-mi plimb stapinii, ca-n leagan sa-i port
    Stind alene
    intre perne
    Sub cosu-mi cu lustru ca si sub un cort,
    Aparati de-arsita, neatinsi de vinturi,
    Duruind pe strade, alergind pe cimpuri..."
    Dintr-un grajd d-alaturi, un cal, biet, ce dinsul
    Vegeta pe coaste, il podidi plinsul
    Auzind, si zise: "Usor faceti planuri
    D-a voastra miscare,
    Caci nevoia mare d-alergat sub hamuri
    Cad p-a mea spinare".

    (1880)




Sania, calul si trasura


Aceasta pagina a fost accesata de 1829 ori.
{literal} {/literal}