Pitigoiul si scatiul
de Petre Ispirescu
Omul striga, cind ii pare c-oarccine-l asupreste,
si pe tot ce-l incongioara indirjit el mi-ti robeste.
Una zice si-alta face
si nu sta de loc in pace.
Cind el boul mi-ti injuga si pe cal in chingi mi-ti stringe,
Pasari la-nchisoare tine, pentru ce mi se mai plinge?
Asuprirea-i este scoala din a lui copilarie.
Nici vazduh, nici foc, nici apa, impotriv-ai sta nu poate;
El rapune vieti multe, si e plin de rautate.
si cind s-afla cite vrunui binele s-aduca-n lume,
Prigonit d-ai sai el piere, desi lasa frumos nume.
Pasararul puse-odata,
intr-o strimta prinzatoare
P-un scatiu usor de minte, cursa pentru zburatoare.
El facu din pasarica cugetului sau unealta,
si cu glasuri prefacute dup-un copaci stind ascuns,
Zidarea bietul scatiu sa mi-i dea cite-un raspuns.
Cintezi, pietrusei, sticleti
si florinti de cei semeti
S-amagise
s-o patise.
Pitigoiul cu iubire al sau cintec isi cinta:
"Cinci
Opinci
intr-un picior
si tot sta calciiul gol".
Cugetind cu harnicie d-ale hranei a-si cata;
Cind pe ast Scatiu aude duios cum mai ciripeste.
De folos voind sa-i fie la el iute si porneste,
s-acolo mi se punea
Linga dinsul p-o smicea,
Ascultind a lui chemare. "Ce tot stai de-mi vorbesti tu?
Iesi, ii zise, si te du
Sa muncesti
S-agonisesti
Viata liber s-o petreci; si-n dulcea primavara
Printre pomii inverziti, de cu ziua pina seara,
intr-o dragoste unire,
Sa intindem preste fire.
Veselia si amorul, urmind dup-a noastra soartc
Tiris,
Grapis,
Pin’ la moarte."
"Nu pot, raspunse Scatiul, incuiat sunt cu zavor."
Pitigoiul meu se duse
Mai aproape ca sa cerce de a-i da vrun ajutor ;
Dar se-ntimpla de se puse
P-un betisor, ce tinea prinzatoarea bine-ntinsa.
Uscioara se-nchide iute. Pasarea ramine prinsa...
in desert cearca, se bate, ca sa iasa d-inchisoare.
Mingiierea o goneste. si cu ochii tinta-n soare,
Capul isi viri in grile, puse unghiile-n git,
si mai bine voi moartea decit un trai amarit.
(1880)
Pitigoiul si scatiul
Aceasta pagina a fost accesata de 2307 ori.
