Hirtia alba si hirtia vinata
de Petre Ispirescu
La un colt de drum,
P-un virf de gunoi,
Petici de hirtie, afumate, scrum,
Date prin noroi,
S-aflau ravasite. Doua rupturele
Mai mari dintre ele,
Una alba ; s-una vinata-fusese,
Gira,
Mira,
Iata, la sfada - ajunsese.
"Chioambo, tesmenito! imi sporovoia
Hirtia cea alba si se ratoia,
Mie cutezat-ai sa te potrivesti?
Afla ca tinut-am hrisoave domnesti.
Pe mine se scrise cu slove-aurite
Documente sinte, legi cu legatura
De cele lumesti,
Ori bisericesti,
si adeverite cu vro semnatura
Nalta si cu marturi jurati intarite.
Iara tu, otreapa, terfelog ai fost
si-ntrebuintata la tot ce-e mai prost."
Vinata hirtie adinc se patrunse
s-astfel ii raspunse:
"Iaca, na, vorbisi
Pin' te ispravisi;
Dara strimb sa stam,
Drept sa judecam.
Cu aceleasi unelte ambele facute,
Un cazan s-o coca ne-a fost plamadit.
Daca fabricantul mi te-a sclivisit,
Mi te-a facut alba, si in miini avute
Apoi incaput-ai, fu al tau noroc.
Pentru asta nu te-am pizmuit de loc.
insa la nevoie slujba ce cu tine,
S-ar fi putut, iaca, face si cu mine.
Las-acum mindria; ne-a trecut veleatul;
Altii judeca-vor cine-i vinovatul."
(1880)
Hirtia alba si hirtia vinata
Aceasta pagina a fost accesata de 1816 ori.
