Hirtia alba si hirtia vinata

Hirtia alba si hirtia vinata

de Petre Ispirescu


    La un colt de drum,
    P-un virf de gunoi,
    Petici de hirtie, afumate, scrum,
    Date prin noroi,
    S-aflau ravasite. Doua rupturele
    Mai mari dintre ele,
    Una alba ; s-una vinata-fusese,
    Gira,
    Mira,
    Iata, la sfada - ajunsese.
    "Chioambo, tesmenito! imi sporovoia
    Hirtia cea alba si se ratoia,
    Mie cutezat-ai sa te potrivesti?
    Afla ca tinut-am hrisoave domnesti.
    Pe mine se scrise cu slove-aurite
    Documente sinte, legi cu legatura
    De cele lumesti,
    Ori bisericesti,
    si adeverite cu vro semnatura
    Nalta si cu marturi jurati intarite.
    Iara tu, otreapa, terfelog ai fost
    si-ntrebuintata la tot ce-e mai prost."
    Vinata hirtie adinc se patrunse
    s-astfel ii raspunse:
    "Iaca, na, vorbisi
    Pin' te ispravisi;
    Dara strimb sa stam,
    Drept sa judecam.
    Cu aceleasi unelte ambele facute,
    Un cazan s-o coca ne-a fost plamadit.
    Daca fabricantul mi te-a sclivisit,
    Mi te-a facut alba, si in miini avute
    Apoi incaput-ai, fu al tau noroc.
    Pentru asta nu te-am pizmuit de loc.
    insa la nevoie slujba ce cu tine,
    S-ar fi putut, iaca, face si cu mine.
    Las-acum mindria; ne-a trecut veleatul;
    Altii judeca-vor cine-i vinovatul."

    (1880)






Hirtia alba si hirtia vinata


Aceasta pagina a fost accesata de 890 ori.
{literal} {/literal}