Copilul si croncanul
de Petre Ispirescu
Zburdalnic Copilandrul mereu tot injura
La pasari ce zbura ;
O data ia la goana Croncanul ce mincare
isi cauta pre linga un riu prea larg si care
De ger ce se lasase
Pre margini inghetase.
Zbura bietul Croncan si cit colea se puse,
Iar neastimparatul indata-acolo fuse.
"Da-mi pace, baietele, Croncanul lui ii zice.
Nimic eu nu-ti fac tie; tu de ce-mi cati price?"
"Ah! caci nu pot eu oare
Sa pui mina pe tine!
ti-as smulge pentru mine
Ale-aripi zburatoare."
"Zbor nu vei capata."
"Nici tu n-ai mai zbura."
"Fii multumit, copile, cu ce firea ne-a dat
Eu am aripi; tu insa picioare de umblat,
si minte, dibacie." si astfel ei sfadind
Dupa Croncan Copilul fugea ochii tintind.
Cea pasare trecuse
Piriul si se puse
P-un pom de ceea parte. Copilul intestat
Nu vede ca la mijloc e riul nenghetat;
Ci cata cu de-a-dinsul s-aib-aripi ca sa zboare;
Cind, bildibic! in apa. sioiu-l da-n vuitoare
Se zbate; se afunda
si se ineaca-n unda.
(1880)
Copilul si croncanul
Aceasta pagina a fost accesata de 1841 ori.
