Copilul si croncanul

Copilul si croncanul

de Petre Ispirescu


    Zburdalnic Copilandrul mereu tot injura
    La pasari ce zbura ;
    O data ia la goana Croncanul ce mincare
    isi cauta pre linga un riu prea larg si care
    De ger ce se lasase
    Pre margini inghetase.
    Zbura bietul Croncan si cit colea se puse,
    Iar neastimparatul indata-acolo fuse.
    "Da-mi pace, baietele, Croncanul lui ii zice.
    Nimic eu nu-ti fac tie; tu de ce-mi cati price?"
    "Ah! caci nu pot eu oare
    Sa pui mina pe tine!
    ti-as smulge pentru mine
    Ale-aripi zburatoare."
    "Zbor nu vei capata."
    "Nici tu n-ai mai zbura."
    "Fii multumit, copile, cu ce firea ne-a dat
    Eu am aripi; tu insa picioare de umblat,
    si minte, dibacie." si astfel ei sfadind
    Dupa Croncan Copilul fugea ochii tintind.
    Cea pasare trecuse
    Piriul si se puse
    P-un pom de ceea parte. Copilul intestat
    Nu vede ca la mijloc e riul nenghetat;
    Ci cata cu de-a-dinsul s-aib-aripi ca sa zboare;
    Cind, bildibic! in apa. sioiu-l da-n vuitoare
    Se zbate; se afunda
    si se ineaca-n unda.

    (1880)




Copilul si croncanul


Aceasta pagina a fost accesata de 890 ori.
{literal} {/literal}