Ciobanul si oglinda

Ciobanul si oglinda

de Petre Ispirescu


    De printre stei de piatra, de munte vagauna,
    Ciobanul, ce traise cu oile-mpreuna,
    Iesi sa vaza tirgul. Nescos fiind la lume,
    Nedus pe la icoane; chiabur insa cu nume
    Casca prin uliti gura. El nu-si putu da seama
    De ce-asa zgomot mare? Ce e si cum se cheama
    Papusile spoite
    Cu parul turlu,
    Burlu,
    Cu fete incretite?
    De ce-s multe fiinte ce-ascund dorinti viclene?
    De ce femei schiloade? De ce?... De ce? Las, nene
    Cuvint nu mai cricni;
    D-alde-astea nu stirni...
    Cind, la o bolta vede in cui sus atirnata
    O lucie Oglinda, frumos stind asezata
    in cercevea de aur, si-n ea raza din soare
    Jucind cum salta zine, cind sunt in scaldatoare.
    Caci raze strevazute sclipeau de schinteiere.
    in bolt-atuncea intra, de pretul ei intreaba,
    Plateste, isi ia scula si pleaca apoi in graba.
    "Luat-am o comoara, isi zise el in gind,
    Spre casa lui mergind,
    Cu ast odor in iarna nici cap n-o sa ma doara!
    Nu-mi voi trimite turma, precum odinioara,
    in cimp sa pribegeasca... Am soarele cu mine
    si nu-mi pasa d-oricine."
    Dar crivatul soseste
    si geru-l inteteste...
    Atunci si el aseaza Oglinda intr-un pom mare
    Cu fata inspre tirla; ea insa raze n-are.
    O schimba s-o atirna, in alt pom mai la vale;
    O intoarce si-o suceste, puind-o mai in cale;
    Cu nici un chip ea nu da caldura nici oleaca,
    Caci soarele nu-mi era
    Sa poata Oglinda raze de unde mai fura.
    Simtindu-se-nselat, el rusinea isi ineaca,
    Techer,
    Mecher,
    isi duce a turma l-adapost
    si vede-n urma bine c-a fost un mare prost.

    (1880)




Ciobanul si oglinda


Aceasta pagina a fost accesata de 949 ori.
{literal} {/literal}