Ciobanul si oglinda
de Petre Ispirescu
De printre stei de piatra, de munte vagauna,
Ciobanul, ce traise cu oile-mpreuna,
Iesi sa vaza tirgul. Nescos fiind la lume,
Nedus pe la icoane; chiabur insa cu nume
Casca prin uliti gura. El nu-si putu da seama
De ce-asa zgomot mare? Ce e si cum se cheama
Papusile spoite
Cu parul turlu,
Burlu,
Cu fete incretite?
De ce-s multe fiinte ce-ascund dorinti viclene?
De ce femei schiloade? De ce?... De ce? Las, nene
Cuvint nu mai cricni;
D-alde-astea nu stirni...
Cind, la o bolta vede in cui sus atirnata
O lucie Oglinda, frumos stind asezata
in cercevea de aur, si-n ea raza din soare
Jucind cum salta zine, cind sunt in scaldatoare.
Caci raze strevazute sclipeau de schinteiere.
in bolt-atuncea intra, de pretul ei intreaba,
Plateste, isi ia scula si pleaca apoi in graba.
"Luat-am o comoara, isi zise el in gind,
Spre casa lui mergind,
Cu ast odor in iarna nici cap n-o sa ma doara!
Nu-mi voi trimite turma, precum odinioara,
in cimp sa pribegeasca... Am soarele cu mine
si nu-mi pasa d-oricine."
Dar crivatul soseste
si geru-l inteteste...
Atunci si el aseaza Oglinda intr-un pom mare
Cu fata inspre tirla; ea insa raze n-are.
O schimba s-o atirna, in alt pom mai la vale;
O intoarce si-o suceste, puind-o mai in cale;
Cu nici un chip ea nu da caldura nici oleaca,
Caci soarele nu-mi era
Sa poata Oglinda raze de unde mai fura.
Simtindu-se-nselat, el rusinea isi ineaca,
Techer,
Mecher,
isi duce a turma l-adapost
si vede-n urma bine c-a fost un mare prost.
(1880)
Ciobanul si oglinda
Aceasta pagina a fost accesata de 1895 ori.
