Barza si vrabia
de Petre Ispirescu
P-un timp viscolos
Si geros
P-un picior sedea o barza stircita,
De frig rebegita.
Totusi mila-avu pe un pui vazind
Tremurind,
Si pe sub aripi il adaposti.
"Ce mai vifor, soro, Barza ii rosti:
Asa frig cumplit
N-am mai pomenit."
Si-ndata in fulgi-si ciocul si-a ascuns.
"Asta zici ca-i ger! Vrabia-a raspuns,
Insa mai antart, micuta mea sor',
Aminte mi-aduc, degera din zbor.
Ca atuncea fu
Geruiala, da; iar acuma nu.
Peste cite d-astea ierne eu n-am dat
Si tot am scapat!
De tine ma mir, esti bine-mbracata
Si te-ai speriat ca o curca beata."
Barza a ramas
Muta, fara glas,
L-asta limbutie; si foarte-ntristata,
Simtindu-se atinsa, inca s-insultata,
Corpul indreptindu-si, intoarse-al sau cap
Si hap !
Dintr-o imbucatura
Nimici indata p-asta stirpitura.
(1880)
Barza si vrabia
Aceasta pagina a fost accesata de 1934 ori.
