Zmeul

Zmeul

de Petre Ispirescu


Toamna este timpul cel mai priincios spre a se juca copiii cu zmeul, fiindca toamna se maninca si vinturile mai adese.

Sunt zmeiuri romanesti si zmeiuri turcesti.

Zmeul romanesc se face dintr-o jumatate de coala, dintr-o coala, din doua si din patru coaie. Mai mic decit dintr-o jumatate de coala se face pentru copii mici, ca sa alerge de colo pina colo prin curte; mai mare decit din patru coaie se face de flacai, cind isi aduc aminte de ale copilariei; si acestia sunt, rari.

in forma, zmeul este mai mult lung decit lat.

Zmeul se face de catra insisi baietii cari se joaca cu dinsul. Rareori sa se gaseasca baieti care sa faca zmeuri de vinzare.

Spre a face un zmeu, trebuie sa alegem mai intii hirtia, ca sa se stie cit de lungi sa se croiasca spetezele.

Speteze se numesc doua linioare taiate dintr-o sita ori dintr-o scindura de brad, dupa marimea hirtiei. Cel ce face zmeul trebuie sa le ciopleasca cu un cutit ori cu un briceag, ca sa fie cit se poate de netede. Spetezele pentru un zmeu dintr-o coala, trebuie sa fie late ca de mai putin de un deget (un centimetru); cele pentru un zmeu din doua coaie mai late; iara cele pentru un zmeu din patru coaie, ca de un deget si jumatate (cam doi centimetri). Ele trebuie sa fie drepte, oable, pe partea de desupt, adeca pe partea care se lipeste de hirtie; iara pe partea de deasupra cam boltite (bombate).

Spetezele trebuie sa fie bine cumpanite din ochi si din cutit, ca sa nu fie una mai grea decit alta; caci zmeul nu se va inalta bine, ci va sovai in partea in care va fi speteaza mai grea.

Pre linga speteze, mai trebuie sa se pregateasca un cap si un birlic. Acestea se fac intocmai ca spetezele, din sita sau din scindura de brad, dar mai scurte, dupa trebuinta. Capul sa fie neted de amindoua partile; iar nu cu o parte boltita.

La zmeurile cele mai mici se pot lipi amindoua spetezele pe fata zmeului; iara la zmeurile mari se lipesc una pe fata si alta pe dosul lor. S-ar putea lipi si la zmeurile mari amindoua spetezele pe fata, dar atunci trebuie sa se scobeasca spetezele la mijloc in partea unde se impreuna, ca sa se imbuce una cu alta. Atunci insa li se slabeste trainicia, si cind se umfla vintul mai tare in zmeu, ele se rup in doua.

Spetezele mai adese se lipesc cu coca, cu ciris, si foarte rar cu clei.

Ele se lipesc pe coala din care se face zmeul in chipul unui: X, adeca una incepind de la coltul hirtiei de sus din dreapta si coborindu-se la coltul de jos din stinga; iara alta de la coltul de sus din stinga, pina la coltul de jos din dreapta.

Capul se lipeste la partea de sus a zmeului pe de la spate, incepind de la un colt pina la altul, pe marginea hirtiei (orizontal); birlicul se lipeste tot in dos, incepind nitel mai jos de mijlocul spetezelor, adeca de locul unde se incruciseaza ele, mergind in sus, drept intre colturile de deasupra ale zmeului si intrind cu virful sub cap.

Copiii, cari nu voiesc sa le steie zmeurile lor drepte ca luminarea (cum zic ei, cind sunt inaltate), fac birlicul foarte scurt, si atunci zmeul n-are astimpar, ci joaca in toate partile.

Copiii, cari voiesc sa le vijiie zmeurile mai tare, fac birlicul de sus pina jos, iar nu numai pina la mijlocul zmeului; si pun doua capele, unul sus si unul jos si de fiecare leaga cite o piriitoare sau vijiitoare; adeca pun zmeului doua piriitori.

Daca zmeul este mai mare, si copilul doreste sa fie mai trainic, lipeste o sfoara pe marginea hirtiei din care se face zmeul, de giur impregiur. Lipitura se face indoind marginea hirtiei preste sfoara. Aceasta indoitura, in care este sfoara lipita, se face la spatele zmeului, iara nu in fata, unde e locul lasat pentru gura.

Dupa ce se lipesc spetezele, birlicul si capul, si dupa ce se usuca, se aseaza pe fata zmeului un rotocol, colturi; citeodata margioare si alte flori, cari si acestea se lipesc.

Rotocolul, colturile si celelalte podoabe se fac din hirtie fete. Sunt unii baieti, cari sunt indeminatici de taie cu foarfecile rotocoalele si colturile, in chip de flori, asa de frumos, incit ii sede bine zmeului cu dinsele.

Rotocolul se pune drept in mijlocul zmeului, pe fata, acolo adeca, unde se incruciseaza spetezele. Colturile se lipesc la. cele patru colturi ale zmeului, tot pe o fata din margioarele pe margini; iara florile celelalte, precum: soare, luna, stele, si de multe ori initialele numelui baiatului, stapinul zmeului, se pun deasupra si dedesubtul rotocolului, ori de-a dreapta si de-a stinga lui.

Copiii cari n-au mijloace sa-si cumpere hirtie fete, si totusi voiesc sa-si impodobeasca zmeurile, iau rodul bozului, il storc intr-un hirb si cu aceasta zama vapsesc rotocoalele, colturile, margioarele si florile.

Aceste podoabe pot sa si lipseasca de la zmeu.

Dupa ce s-au uscat, toate acestea lipituri, se face gura zmeului.

Acesta este mestesugul cel mai mare: este gura tragatoare, gura suitoare si gura moale.

Mai intii se leaga un crimpei de ata, mai lung decit zmeul cu amindoua capatiiele de cite un colt de sus al zmeului. Legatura apuca si din speteaza si din cap, fiindca la fiecare colt unde se intilnesc capul cu speteaza, ies putin mai afara decit marginea hirtiei, din care se face zmeul.

La incrucisarea spetezelor din mijlocul zmeului se face cite o gaurice de amindoua partile linga speteze; dara asa de mici gaurele, incit de abia sa poata intra ata. Pe aci sa vina capatiiul unui alt crimpei de sfoara, care apuca amindoua spetezele dimpreuna cu birlicul si, scotindu-se in fata, se leaga bine. Capatiiul cel lasat sa atirne se impreuna cu mijlocul atei legate de amindoua colturile de la capul zmeului. si tiindu-le cu mina, in aer, deasupra zmeului formeaza un fel de linii ale unei piramide, ce ar fi cladita deasupra zmeului.

inainte de a lega atele astfel unite, alaturam cu dinsele mina de hirtia zmeului si o lasam catra mijlocul lui. La incrucisarea spetezelor, adeca drept in mijlocul zmeului, oprim mina cu atele. Mijlocul atei ce vine de la colturile de sus, trebuie sa ajunga drept la incrucisarea spetezelor. Daca este mai lunga, ceea ce prisoseste din ata, ramine inspre palma, si mutam degetele spre a scurta ata, ca sa vina drept la mijloc. Apoi, tot pe linga hirtie, ducem mina in sus, in capul birlicului; si ata ce vine de la mijlocul zmeului trebuie sa ajunga pina aproape de marginea de sus a zmeului. Dupa ce am facut aceasta, toate trei atele le legam cu un nod slab la semnul unde am tinut cu degetele. Pina a nu stringe nodul bine, mai facem o proba, daca nodul atelor de sus ajunge drept la mijlocul zmeului, si daca ata de la mijloc ajunge pina unde voim la capatul birlicului de sus, si apoi stringem nodul bine.

Daca ata de la mijlocul zmeului ajunge tocmai pina in capul birlicului de sus, gura zmeului nu e buna, caci zmeul face capace, adeca se intoarce cu spatele, cind este inaltat, si cade jos.

La zmeul suitor, aceasta ata trebuie sa ajunga pina cu aproape doua degete de capul birlicului de sus, si la zmeul tragator, pina cu aproape trei degete.

Aceste doua feluri de guri de zmeu sunt mai cautate de baietii jucatori cu zmeuri.

Dupa aceasta se leaga piriitoarea, sau vijiitoarea. Aceasta se face in chipul urmator: se taie o fisie de hirtie mai scurta decit latimea zmeului, si lata, ca de doua sau de trei degete, dupa marimea zmeului. Capatiiele se rotunjesc cu foarfecile. Aceasta fisie de hirtie se indoieste in lungul ei, drept prin mijloc si se lipeste. Pe dinlauntrul ei se lasa nitel loc liber, dara nitel, doara numai cit sa intre ata si sa se poata intoarce piriitoarea impregiurul acestei ate. Aceasta ata se leaga cu un capatii de un colt de sus al zmeului, adeca la cap, si cu alt capatii, de celalalt colt, pe de la spate.

Cind stringe piriitoarea, adeca cind o instruneaza, trebuie sa se incovoaie capul zmeului, insa cu bagare de seama; caci daca va umbla cineva cu neingrijire, se poate sa se rupa capul, si zmeul ramine stricat. Se incovoaie adeca atita cit sa poata piriitoarea sa se intoarca impregiurul ei si pe ata in voie, fara sa i se atinga marginile de zmeu. Cine voieste ca zmeul sau sa vijie si mai tare ii face piriitoarea de tipla.

Acum se face coada. Pentru aceasta se ia o bucata de ata cit sa treaca de mijlocul zmeului, ata inndoita fiind. Aceasta ata se leaga cu cite un capatii de cele doua colturi de jos ale zmeului. Se apuca ata indoita cu doua degete si se duce mina cu dinsa pe linga hirtie pina la incrucisarea spetezei, adeca pina la mijlocul zmeului si se innoada in punctul unde cade drept pe mijlocul zmeului. De aceasta se leaga coada.

Coada se face din fisii de cirpa lungi si inguste. Daca vintul este mai tare se pune coada mai multa; caci de nu, zmeul se da in cap si cade jos. Iar daca vintul este mai moale, se pune coada mai putina, caci nu se inalta. Oricum, coada trebuie bine cumpanita. De gura se leaga ata cu care da drumul zmeului; adeca il inalta, cind bate vintul.

Ata toata a zmeului se insira pe un bat si i se zice papusoi. insirarea atei pe bat se face in forma de 8 impregiurul batului.

Ata trebuie sa fie bine potrivita, dupa marimea zmeului. Daca ata este prea groasa, zmeul lasa gusa. De este prea subtire, se rupe si scapa zmeul. Zmeul mai lasa gusa si cind vintul este prea domol.

Cind vintul bate mai tare se poate inalta zmeul din mina, cind bate insa mai incet, trebuie sa-l tina cineva la o departare ca de zece stinjini si asteapta.

Zmeul se tine in chipul urmator: un copil apuca zmeul cu mina dreapta de ata gurei, tocmai de linga incrucisarea spetezelor si cu mina stinga de un colt, ca sa steie drept cu capul ceva mai sus de capul copilului. Coada sta lungita pe pamint.

De cum incepe a se umfla vintul, cel ce-l inalta striga: "Lasa! si-l da fuga asupra vintului, ca sa se ridice zmeul.

Sunt baieti cari stiu sa faca sa joace zmeul. Aci il vezi ca se da intr-o parte, aci il vezi ca parca umbla sa se deie in cap. Sunt baieti mesteri sa faca incurcare cu zmeurile.

Cind vrea sa prinza vreun zmeu strain, se apropie cu al sau pina ce poate sa apuce cu sfoara sa coada zmeului ce voieste sa-l prinza, si sa-l faca sa se deie in cap preste sfoara zmeului sau. Pe linga aceasta trebuie sa fie si iute de mini. Giolarii toti sunt iuti de mini. Cum vede ca zmeul se da in cap preste sfoara zmeului, cu care a rupt coada celui pe care vrea sa-l prinza, incepe a trage zmeul rapede. Trage si unul, trage si altul. Dar acela al carui zmeu sta inaltat trage mai cu folos, caci vin amindoua deodata, si mai totdeauna acesta biruieste.

Alteori cel care voieste sa prinza vreun zmeu mai mic decit al sau lasa sa se atinga sfoara zmeului sau de sfoara zmeului ce vrea sa prinza pe deasupra, si trage. Tragind, se roade sfoara zmeului celui mic, se rupe si scapa. Atunci baiatul cel cu zmeul mai mare sau tovarasii lui dau fuga si-l prind.

Se mai prinde zmeul si cu coinacul. Acesta este un bulgare de caramida, ori un pietroi ca oul de mare, legat de capatul unei sfoare lungi. Cel ce vrea sa prinza un zmeu arunca coinacul in sus preste sfoara zmeului, ce vrea sa prinza, si il trage la dinsul. Cind voieste sa-si deie zmeul jos, sunt baieti cari stiu sa-l traga pina ia mina; daca nu esle tocmai dibaci, zmeul cade la o departare mai mare sau mai mica, dupa cum bate vintul.

Citeodata baietii trimit zmeului ravas. Aceasta se face in chipul urmator: se ia o hirtie ca de o jumatate de coala, se gaureste drept la mijloc, si se petrece pintr-insa batul papusoiului; cind zmeul este inaltat, raminind hirtia pe ata zmeului, vintul o duce in sus pe ata pina la gura zmeului.

Daca zmeul este mai mare, i se poate trimite ravas o batista legata cu un colt de un belciug sau de un inel, prin care s-a petrecut batul papusoiului. Vintul o duce pina la gura zmeului.

La zmeuri si mai mari s-a vazut trimitindu-se ravas si cite un felinar de hirtie creata cu o luminare aprinsa intr-insul, in loc de ravas, mai cu seama seara. Acesta este foarte rar, se face de flacai, si cu deosebire la cimp ori la maidanuri mari.

Cind ajunge ravasul la gura zmeului, veselia baietilor este mare si hazul nesfirsit. Rid, bat din palme si nu-i mai incape locul de bucurie.

Flacaii citeodata fac zmeuri de hirtie vinata groasa, ori de madepolon cu rotocoale de chembrica fete. Dara aceste sunt zmeuri mari si in loc de sfoara li se pune fringhie. Asemenea zmeu un om nu-l poate tine in loc, trebuie legat de vrun stilp.

Zmeul turcesc este in forma ca oul. Rotunzimea de sus, adeca de la cap, este mai mare, iara cea de jos mai mica. El are numai doua speteze: una de sus pina jos iara alta de-a curmezisul, lipite in chipul unei cruci. Gura se leaga de capul de sus al spetezei si de mijlocul zmeului; iara coada se atirna de capatul de jos al spetezei celei lungi.

Citeodata se atirna cite ceva si de capetele spetezei celei lipite de-a curmezisul, si atunci se zice ca zmeul are cercei.

(1885)





Zmeul


Aceasta pagina a fost accesata de 1322 ori.
{literal} {/literal}