Sfiriitoarea

Sfiriitoarea

de Petre Ispirescu


Se iau doua nuci. Una dintr-insele se strapunge din burta in burta, sfredelind-o cu briceagul. Se lucreaza cu bagare de seama si usurel, ca sa nu se crape. Se scoate tot miezul dintr-insa, ca sa ramina seaca. Apoi i se mai da o gaura, tot sfredelind, alaturi cu impreunatura gaoacelor si in rind cu celelalte gauri.

Dupa ce una din nuci s-a pregatit astfel, se ia un batisor cam de 5-9 centimetri, potrivit de gros, cit sa intre prin gaurile de la nuca; si se ascute la un virf in lat. La mijlocul acestui batisor se leaga capatiiul de la o ata ca de 10 centimetri de lunga, si se baga batisorul prin ambele gauri ce au strabatut nuca din burta in burta. in capatul de sus al batisorului se infige a doua nuca cu creasta. si scotind capatiiul atisoarei prin gaura de alaturi, se leaga o opritoare, ca sa nu scape acest capatii.

Acum sfiriitoarea este gata. Cu doua degete de la mina stinga, adeca cu degetul cel mare si cu aratatorul, se tine nuca cea gaurita de ambele capete, cu gaura de alaturi spre mina dreapta.

Cu mina dreapta se intoarce batisorul cit sufere atisoara, adeca pana vine opritoarea linga gaura laturasa. De aceasta opritoare tragerapede cam smicit, si indata slabeste atisoara. Batisorul cu nuca in cap se invirteste, desrasucindu-se atisoara, si greutatea nucii din cap il face sa se invirteasca pina ce rasuceste ata iarasi impregiurul lui, in chip impotrivitor.

Tot astfel se trage de opritoare, de cite ori vrea baiatul, care se joaca cu sfiriitoarea, si de atitea ori sa invirteasca si batisorul cel cu nuca in cap. Aceasta este jucarie de iarna.

(1885)




Sfiriitoarea


Aceasta pagina a fost accesata de 951 ori.
{literal} {/literal}