Prastia

Prastia

de Petre Ispirescu


Se ia o ata trainica ca de un stingin de lunga. Mai intii se face la un capat un ochi, ca sa intre pe degetul cel mic.

Apoi ata se face in doua, aducindu-se amindoua capatiiele la un loc. La mijlocul atei se face un ochi in trei, ca de patru degete (cam 8 centimetri).

Se culeg pietricele cit o nuca de mari, care sa fie cam lungurete si netede. Se baga ochiul de la capatiiul prastiei pe degetul cel mic, si celalalt capatii se tine cu degetul cel mare si cu aratatorul. Se rescaiera ochiul prastiei de la mijloc si se aseaza pe dinsul o piatra, din cele culese.

Acum incepe a invirti prastia cu mina, formind o roata, care se invirteste in rotatia ei de dinainte spre inapoi, stind cu jumatate de trup spre locul spre care se ocheste sa deie, intocmai cum sta cind vrea sa deie cineva cu pusca. Dupa ce a invirtit prastia pina ce sa-i vie bine sa deie, aduce mina pe deasupra capului cu prastie cu tot, arunca spre locul unde a ochit, dind drumul capatiiului, pe care il tine cu degetul cel mare si cu aratatorul.

Scapind piatra din prastie se duce cu asa repeziciune, de sbirnie.

Sunt masteri prastiari care dau la semn cu prastia. Aceasta jucarie se intrebuinteaza vara si toamna.

(1885)




Prastia


Aceasta pagina a fost accesata de 2104 ori.
{literal} {/literal}