Jocul de-a poarca
de Petre Ispirescu
Acesta este joc de baieti.
Se aduna oriciti baieti voiesc sa se joace. Fiecare din ei isi are ciomagul sau. Mai intii pun virful ciomegelor la un punct in pamint si, invirtindu-se unul dupa altul apasindu-si ciomagul in pamint, sapa o groapa adinca ca de zece centimetri, pe care o numesc jir (in Transilvania se numeste ciur).
Fac apoi la deopotriva departare una de alta, impregiurul jirului atitea gropite citi baieti sunt, mai putin una (aceste gropite in Transilvania se numesc rici). Aceste gropite sunt atita numai de mari cit sa incapa in ea capatul de jos al ciomagului. Ele nu sunt mai departate de jir decit atit cit sa poata ajunge cu ciomegele de la gropita pina la jir.
Se alege un os, genunche de vaca, sau o bucata de ciolan, cit se poate mai gogonet, pe care il numesc p oarca.
Acum se alege cine sa fie porcar, ca sa duca poarca la jir. Pentru aceasta unul din baieti ia toate ciomegele pe amindoua minile si le arunca pe deasupra capului, pe toate deodata la spate. Apoi, fara a se uita, se da indarat pina ce calca pe unul din ciomege. Baiatul, pe al carui ciomag a calcat mai intii, se face porcar. Ceilalti baieti prind fiecare cite o gropita si pun intr-insa capatul ciomagului. Unul din ei arunca poarca la o departare oarecare, si porcarul este dator sa o aduca la jir, lovind-o cu ciomagul lui.
Cind se apropie de gropitele baietilor, el o duce incet si o apara de loviturile lor, punind ciomagul dinaintea ei. Sunt unii asa de dibaci ca toti ceilalti baieti voind sa loveasca poarca lovesc in ciomagul lui si el duce poarca pina o baga in jir.
Atunci toti baietii sunt datori sa-si schimbe locul si sa ieie in stapinire alta gropita. Cei mai iuti de mina, pe intrecute, se fac stapini pe gropita vecinului punindu-si capatul ciomagului mai iute decit altul. Unul din cei mai molateci ramine fara loc, si acela se face porcar.
Se intimpla ca unii porcari, mai putin indeminateci, aducind poarca catra jir, baietii ce pindesc ca sa nu intre in jir, o lovesc dindu-i-o inapoi departe, iar el, porcarul, nu izbuteste sa o aduca la jir.
Atunci el striga statuta sau rasbatuta. Baietii isi lasa gropitele, se apropie nitel de jir si isi plimba ciomegele pe deasupra jirului, intr-o parte si in alta, hirjiind pamintul cu virful ciomegelor, spre a apara groapa cea mare, adeca jirul, ca sa nu intre poarca in ea. El, porcarul, arunca poarca pe deasupra capetelor baietilor in astfel de chip ca sa cada drept in groapa numita jir. Aceasta este singura data cind porcarul pune mina pe poarca; incolo tot cu ciomagul trebuie sa o mine.
Baietii se tin bine si nu lasa sa intre poarca in jir, ci ii da lovituri teapene, ca sa se duca cit de departe. Ceilalti baieti n-au voie sa puna mina pe poarca niciodata. Dau ei lovituri in poarca, dar in acelasi timp se pazesc foarte bine, ca sa nu le apuce porcarul gropitele; caci acela preste a cui gropita se face stapin porcarul, punind intr-insa capatul de jos al ciomagului sau, acela zic, se va face porcar, si jocul merge inainte.
Astfel fiind, de multe ori porcarul, daca este mai molatec si nedibaci de a-si minui ciomagul, ramine porcar cit tine jocul.
Acest joc il joaca baietandrii, caci este cam primejdios. De multe ori lovesc cu ciomegele, din greseala, preste picioare mai cu seama.
(1885)
Jocul de-a poarca
Aceasta pagina a fost accesata de 4328 ori.
