Mingea - Jocul de-a caramijoara

Mingea - Jocul de-a caramijoara

de Petre Ispirescu


Acesta e un joc cu mingea si se joaca numai de baieti. Se fac doua tabere. Tabara I si tabara a II-a. Una din tabere sta la cetate si alta la o departare oarecare. Ca sa se aleaga care din tabere sa steie in cetate, se cauta o surcea sau altceva lat. Scuipind pe dinsa, unul din copii intreaba ambele tabere: ce isi aleg fiecare, ud sau uscat? Dupa ce s-au invoit taberele asupra acestui punct, alegind una ud si alta uscat, copilul arunca surceaua in sus. Daca la cadere surceaua este cu udul deasupra, tabara ce a cerut udul ramine la cetate si se zice ca este inlauntru, iara ceealalta se departeaza si se zice ca este afara. Daca surceaua cade cu uscatul deasupra, atunci tabara ce a cerut uscat ramine inlauntru si ceealalta iese afara.

Sa zicem ca tabara I a ramas inlauntru. Copiii aseaza una sau doua caramizi alaturi in lung pe muchi si ii zic caramijoara. Unul din copii arunca mingea in sus, si cind se lasa pina in dreptul capului si mai sus ceva, o loveste cu palma inspre cei din tabara II si striga: "Ai, la una!“ Acestia se atin cu minile in sus; daca izbutesc sa o prinza, atunci copilul din tabara I se zice sa este scos; si incepe altul sa o bata, iara daca nu, el bate mingea pina la zece.

Unii copii putin dibaci nu pot bate mingea drept si bine, ci o lovesc cind cu degetul cel mic, cind cu degetul cel mare, si mingea se duce cind in dreapta, cind in stinga, la o departare de citiva pasi numai. Atunci se zice: "Ui“. Nu se prinde bataia; baiatul care a batut mingea o ia si o bate a doua oara.

Daca face Ui de trei ori una dupa alta, nu mai are dreptul sa bata mingea in rindul acela, ci o ia vreunul din tovarasii sai ca sa o bata. La fiecare bataie a mingei, numara, zicind cu glas tare: "Ai, la doua! Ai, la trei!" etc. Copiii din tabara II, daca nu izbutesc a prinde mingea de sus, ei o dau inapoi de-a dura pe jos, silindu-se a lovi caramijoara. Unii sunt asa de dibaci incit ochesc, cit de departe ar fi, si lovesc; iara altii dau mingea pe de alaturea caramijoarei, oricit de aproape ar fi.

Trebuie stiut, ca daca nu prinde mingea in mini niciunul din copiii taberei II, de acolo sunt datori sa deie mingea inapoi, ca sa loveasca caramijoara, de unde a cazut.

Mai trebuie sa se stie ca mingea fiind batuta de catra vreunul din tabara I, si prinzind-o vreunul din tabara II, dupa ce a atins pamintul, nu se tine in seama. Atunci zic ca mingea a mincat pamint sau a pupat pamintul. Daca pina la zece ori nici unul din copiii taberei II n-a prins mingea, ori n-a lovit caramijoara inapoind-o, apoi la a zecea oara cel ce o bate o da dinadins mai incet, ca sa caza mai aproape. Nelovind caramijoara nici de asta data, apoi la a unsprezecea oara copilul o bate cit poate el de tare, ca sa se duca mai departe si ramine acolo unde cade.

Atunci baietii din tabara II, vin linga cei de linga caramijoara, ia fiecare in circa pe cite unul din tabara I, si ii duce pina unde a cazut mingea. Aci copilul ce a fost batut-o, apuca mingea cu picioarele, si asa este dus in circa inapoi la caramijoara.

El se sileste sa tina mingea bine cu labele picioarelor, pina la locul lui, caci de nu, unde o scapa, acolo este lasat jos. Atunci el trebuie sa-si ieie mingea cu mina si sa se intoarca pe jos la caramijoara. Apoi se incepe jocul din nou, fiind tot ei inlauntru.

Cind se intimpla de spurca toti baietii taberei I, adeca pina n-a apucat sa deie mingea pina de zece ori, atunci cei de la tabara I ies, si cei de la tabara II intra inlauntru, si incep jocul din capat.

(1885)




Mingea - Jocul de-a caramijoara


Aceasta pagina a fost accesata de 951 ori.
{literal} {/literal}