Glas al saptelea
de Petre Ispirescu
Parintele C. fusese tarcovnic multa vreme in satul N.; prin purtarea sa cea buna, prin sarguinta lui intru a invata randuiala bisericii, ajunsese sa se faca si popa.
Preoteasa, femeie munctioare si cu frica lui Dumnezeu, era credincioasa barbatului si muncea impreuna cu dansul cat era ziulica de mare. Numai astfel putusera sa lege si ei doua-n trei. Vezi ca ei fusesera saraci. Se luasera din dragoste. Cand avea cate oleaca de timp, preotul lui Octoihul si mai procitea glasurile. Astfel incat el putea sa raspunza fiecui, orice l-ar fi intrebat despre ale bisericii. Chiar protopopul de ar fi venit sa-l cerceteze trebuia sa ramaie multumit de raspunsurile ce ar fi primit. Maica preoteasa, cand canta preotul glasurile din Octohoi, il asculta cu drag. Din toate din toate, glas al saptelea ii ramasese ei la inima. Cand se punea la lucru si era singura, murmura glas al saptelea ca sa-i treaca de urat si lucrul nu-l lasa.
Intr-una din zile, abia se intorsese de la munca campului, cand iata si parintele protopop intra in sat pentru revizie.
Preotul il intampina cu smerenie, ca pe un mai-mare. Apoi, dupa ce merse in biserica si vazu ca toate sunt la locul lor, trase in gazda la preot. A doua zi, protopopul, pana a nu pleca, lua nitel si pe preot la cercetare. Preotul raspunse bine cand il intreba despre ale tipicului: deschise Octoihul si canta glasul intai, ba al patrulea, ba al saselea, cand veni la glasul al saptelea, hart in sus, hart in jos, il uitase. Da din colt in colt, si nu putea o data cu capul sa-si aduca aminte. Daca vazu si vazu, se dete pe langa protopop cu rugaciune ca sa nu-l dea pe mana Episcopiei. Si ca sa astupe gura protopopului ii dete unica iapa ce avea. Atunci protopopul, vazand cum merge treaba,i ii zise:
-Fii pe pace, parinte, nu mai purta grije. Tacuma ma cheama.
Preotului ii veni nitica inima cand auzi asa. Iara protopopul lua iapa si pleca.
Preoteasa tocmai se afla depanand tortul de pe fuse; se uita cu jind cum li se duce iapa si, plina de amaraciune, incepu a canta:
-De stia pop-al meu glas al saptelea, nu-i lua protopopul iapa.
Si fiindca ei, cum zisei, ii ramasese la inima unul din glasurile ce canta preotul din Octoih, cantecul ei fu tocmai pe tonul glasului al saptelea.
Preotul, carele se uita si el gales dupa iapa, plin de ciuda cum de tocmai atunci se intamplase sa uite glas al saptelea, indata ce auzi pe preoteasa cantand, ii zise:
-Da de unde il gasisi, preoteasa?
-Ia, in cosul cu fusele, parinte, ii raspunse ea.
Atunci preotul repezi o fuga d-ale tepenele dupa protopop, strigand:
-Parinte protopoape! Parinte protopoape! Ia vino incoa! Ia vino incoa! si ii facea mereu cu mana.
Protopopul se intoarse.
-Ma rog parintele, fa bine si lasa-mi iapa, fiindca iata am gasit pe glas al saptelea, zise preotul.
-Dara unde l-ai gasit? il intreaba protopopul..
-Iaca mi l-a gasit preoteasa in cosul cu fusele.
Atunci se puse protopopul de-al asculta. Si in adevar ca-l stia cum nu se poate mai bine.
Nu mai avu ce zice protopopul, si pleca dupa cum si venise. Iara preotul isi scapa biata iapa.
(1879)
Glas al saptelea
Aceasta pagina a fost accesata de 2448 ori.
