Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (16 mai 1880)

Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (16 mai 1880)

de Petre Ispirescu


Bucuresti, 16 mai,1880.

Iubite domnule Iarnik,

La scrisoarea mea de pe la capatul lunei precedente, pe linga care ti-am trimis foile extrase din Psaltirea lui Dositeiu in versuri si din Biblia lui Cantacuzino, precum nici asupra foilor extrase de pe Asachi, Gr. Alexandrescu si ultimele foi de pe Magazinul istoric, trimise mai in urma, ca si despre brosuri ca [a] lui Raoul de Pontbriant, trimise mai in urma, n-am nici un raspuns. Nu stiu de le vei fi priimit.

Astazi iti mai trimit:

1. Citeva foi extrase din Poeziile lui I. Vacarescu

2. Extrase de pe Psaltirea lui Pralea. Din aceasta am extras iarasi atitea bucati cite feluri de versuri am gasit.

Te vei fi suparat, poate, pentru cele ce ti-am scris. Dara eram dator, domnule Iarnik, sa fac o marturisire sincera, si cu atit mai nimerit trebuia sa o fac acum, la inceput, ca sa nu crezi ca este vro procopseala mare de capul meu.

Atita numai iti repet, ca imi pare rau ca nu sunt mai tinar, macar cu zece ani, si nu suntem mai aproape, ca sa ma pui sub conducerea d-tale, ca, socotesc, as putea sa invat ceva.

Eu, iubite domnule Iarnik, mi-am fost singurul profesor, singurul indemnator. N-am avut pe nimeni macar sa-mi arate, ori sa-mi spuie ca sa citesc sau ca sa invat, macar ca tipografia din cea mai frageda junete imi lua, pe fiecare zi, cel putin zece ore de lucru. Cind m-am incumes citeodata, cu destula sfiala si atunci, sa arat la cite cineva din procopsitii nostri cite ceva din ceea ce ma taia si pe mine capul sa scriu, ori sa intreb ce ar fi folositor sa citesc sau sa invat, am intimpinat vorbe descuragiatoare si indaratnicitoare, care ma facura sa crez ca eu n-as fi bun la nimic in republica literilor. Ascultam numai, cind se intimpla sa se intilneasca pe la tipografie cite doi sau mai multi procopsiti, la ceea ce vorbeau ei, trageam cu urechea la ceea ce discutau, si incepeam a ma consulta cu mine insumi si a scrie cite ceva din cele ce am scris, si numai ceea ce mi s-a parut ca poate sa fiu intru ceva capabil a face. Alte incercari n-am mai facut.

Multumita insa d-lor Odobescu si Tocilescu la cari am gasit o desavirsita bunavointa si neingimfare literara, cari m-au indemnat si m-au povatuit intru a seri in limba poporului; ba inca mi-au si indicat cam ce anume izvoare sa consult.

Asta este toata invatatura mea.

Sub conducerea d-tale si mai tinar fiind, si cu mai putine greutati de familie in spinare, poate ca as face ceva. Dara si aci norocul imi este vitreg.

Acum ma ocup cu tichindeal si Bolintineanu. Ceea ce voi extrage iti voi trimite. Nu pot sa merg mai repede, fiindca n-am decit trei sau patru ore d-ale noptii pentru citire si extragere.

Ai nostri saluta cu dragoste pe ai d-voastra.

Eu, rugindu-te sa ma ierti ca nu pot face mai mult, iti string mina frateste si sa fii bun ca sa nu iei in nume de rau marturisirea ce-ti facui.

Sanatate si voie buna.

P. Ispirescu

P.S. Tocmai ispravisem de scris, cind imi sosi epistola d-tale de la 25 mai 1880, a 32-a zi a nasterii d-tale, pentru care iti urez, rugind pe Dumnezeu ca cel putin sa-i intreiasca, daca nu mai mult.

Pentru celelalte iti voi raspunde cit de curind.

P.I.




Scrisoare Petre Ispirescu catre Iarnik (16 mai 1880)


Aceasta pagina a fost accesata de 973 ori.
{literal} {/literal}